bat câmpii

Să zicem că am de ales între Laie și Bălaie. Atât Laie, cât și Bălaie sunt elemente importante care vor afecta semnificativ viața Nadiei și nu pot coexista, așa că decizia trebuie luată, până la un anumit termen, să-i zicem, Târziu.

Mai întâi, Nadia va avea o abordare rațională, analizând atât avantajele cât și dezavantajele lui Laie și Bălaie și întorcându-le pe toate fețele. De fapt, analiza se va concentra pe dezavantaje, ținând cont că Nadia este o persoană văicăreață și pesimistă. Care dintre aceste două opțiuni este mai puțin oribilă și mă va face să înjur mai puțin în gând și ocazional cu glas tare?

În următoarele zile până la Târziu, eroina noastră își va petrece timpul înclinând alternativ către fiecare din cele două variante și având insomnii și coșmaruri din pricina lor. De pildă, va visa că a ales Laie și că rezultatul a fost asemănător cu o ecranizare după Stephen King făcută de un regizor japonez. Read the rest of this entry »

The little girl wanted a little star as a pet. The little star is not so happy about it. I hope he can breathe in there.

Caged by its own penguin body, get it? Also called: “I don’t believe I can fly, and I’m probably right.”

Un nou episod special și feminist din seria Dialoguri imaginare cu scriitori morți- de data asta interlocutorii Nadiei sunt scriitori încă în viață, cu care Nadia chiar ar putea sta de vorbă la un moment dat, în viitor, când Nadia, să zicem, ar înceta să mai fie un ilustru Nimeni. De asemenea, scriitorii din acest episod sunt cu toții femei, așadar ne vom referi de aici încolo la ei cu pronumele „ele”.

Uitați-vă la ea și spuneți-mi că nu cere un ibric în cap.

Cu Elfriede Jelinek, câștigătoare de Nobel
Nadia: Tanti Elfrida, cu tine nu vreau să vorbesc prea mult. Ai o moacă antipatică și îmi dai impresia că ești cam afurisită. Vreau doar să-ți semnalez următorul episod. Mă aflam în metrou, în drum spre piața Unirii, și citeam romanul matale Pianista. O secvență în care eroina matale, Erika, se mutilează genital cu o lamă în fața unei oglinzi de bărbierit mi-a declanșat instantaneu o criză de bilă. Ai măcar habar cât de nasol este să ți se facă rău în metrou? Nici măcar nu ai unde să te duci! Ce ai fi făcut în atare situație? Ce ai de spus în apărarea ta? Știi ce? M-ai enervat atât de rău încât nici măcar nu vreau să aud ce ai de spus. Vreau doar un singur lucru: să te lovesc cu un ibric în cap.
Nadia o lovește pe Elfrida cu un ibric în cap atât de tare încât îi turtește freza tapată care apare în toate pozele Elfridei. Read the rest of this entry »

Read the rest of this entry »

(continuare de aici)

În ultima vreme am dezvoltat o mică obsesie/fascinație pentru niște ultrareligioase americane și comunitatea lor onlain. Totul a început de la mirificul site Ladies Against Feminism, pe care l-am răsfoit pagină cu pagină cu gura căscată. Apoi am luat la rând și linkurile din blogroll, întru ore întregi de bucurie nețărmurită- fie și numai titlurile blogurilor de antifeministe îmi produc un amuzament infinit. Toate au nume ca: Serving at Home, Joyfully at Home, Happy Momma, Domestic Hapiness, Noble Womanhood, Sacred Calling și așa mai departe.

Filozofia de viață a acestor tanti pornește de la premisa că tot ce merge rău în societate e din cauza feministelor. Se petrec mai multe divorțuri (și nu pentru că oamenii au căpătat mai mult curaj să pună capăt căsniciilor mizerabile odată ce divorțul a devenit mai acceptabil, nuu), bărbații nu-și mai întrețin nevestele pentru că din cauza feministelor s-a dublat forța de muncă și deci au scăzut salariile (în nici un caz nu e pentru că bărbaților le convine și lor să nu fie nevoiți să întrețină pe nimeni, nuu), iar femeile sunt nevoite să își irosească anii fertili cu școli, joburi și alte lucruri de care nu au nevoie (de parcă le-ar împiedica cineva pur și simplu să se mărite, să facă un copil și să fie casnice dacă asta vor, cum au făcut atât colega mea de bancă din generală, cât și colega mea de bancă din liceu.) Read the rest of this entry »