8 Martie.
(Alte dialoguri imaginare. Serios, cine crede că au vreo legătură cu realitatea e un mare imbecil.)
Mama: Mai e puţin şi nenorociţii de americani or să se scufunde în mare. Ce-o să mă bucur atunci.
Tata: De unde ştii?
Mama: Am auzit nişte specialişti la televizor. Şi scrie şi în Apocalipsă.
Tata: Scrie exact aşa? „America se scufundă în mare”? Nici nu se ştia de existenţa Americii când s-a scris Apocalipsa…
Mama: Nu scrie exact, dar am identificat eu…după indicii…Nu sunt greu de recunoscut semnele.
Tata: Nadia, îţi plac orhideele?
Mama: Foarte frumoase. Îţi mulţumeşte.
Nadia: Orhidei…Orhidei şi zambile. Aşa striga unul la metrou…Ah, ce era să-mi sparg capul ieri în tramvaiul 20.
Mama: Cum aşa?
Nadia: Stăteam şi eu pe un scaun, că mi-era rău, şi au venit 3 babalâci, nu unul, să mă scoale. Când m-am ridicat m-a luat cu ameţeală şi era să dau cu capul de un compostor.
Tata: Vezi, dacă aveai maşină, era altceva!
Mama: Lasă fata în pace cu maşinile tale! Nu vezi câte accidente se întâmplă?
Tata: Mă mir că te-au ridicat. La noi în Est există ideile astea preconcepute, cum că trebuie să dai locul femeilor…
Mama: Ha?
Tata: Ce-i drept, le poţi da şi o scatoalcă după ce le dai locul.
Mama: Ce vorbeşti mă. E doar cu scatoalcă, fără dat locul, la noi în Est.
Tata: Voi ştiţi cum a apărut viaţa pe Pământ?
Mama: Nu mai vine ăla să repare maşina de spălat. De ce nu-mi luaţi mai bine altă maşină de spălat? Nadia, ce zici?
Tata: Eu am citit în Kayce. Au venit nişte suflete pe Pământ…şi au cercetat…
Mama: Nişte suflete, aşa, de capul lor?
Tata: Da, şi încă mai sunt printre noi…se arată atunci când trebuie să schimbe soarta omenirii, prin viziuni. De exemplu, Petrache Poenaru…
Mama: Ei, Petrache Poenaru nu e recunoscut de Biserica Ortodoxă. Chestia asta cu viziunile…
Tata: Dar Ioana D’Arc?
Mama: Nici ea nu cred că e recunoscută de Biserica Ortodoxă.
Tata: Nadia, tu ţi-ai şi terminat berea? (râde) Uite unde era cel mai beţiv dintre noi trei!
Nadia: N-a fost suficientă.
Mama: Dar de ce ţii laptopul pe jos? Cred că ne mai trebuie o măsuţă…(către Tata) Auzi? Ne mai trebuie o măsuţă.
Nadia: Cinci sute de mii de măsuţe.
Tata: Uite colo măsuţă. Şi uite încă una. Şi încă una. La o adică puteţi folosi şi taburetul ăla drept măsuţă!!! Of, îmi creşte tensiunea.
Mama: Vrei să ţi-o măsor? Am primit un tensiometru cadou. (aduce tensiometrul, dar nu prea se descurcă să-l citească) Ce-i asta? unde ţi-e tensiunea?
Tata: Am uitat să-ţi spun: sunt paranormal şi nu pot fi măsurat…
Tags: mama, ortodox, reincarnare, tata
Iunie 15th, 2009 at 6:06 am
Hi, very nice post. I have been wonder’n bout this issue,so thanks for posting