bat câmpii

-schiţă de ficţiune fictivă, fără nici o legătură cu fapte reale-

Dis-de-dimineaţă,mai ales pentru orarul ei, Nadia, însoţită de mama ei (pentru că nu prea se descurcă singură), merge la Direcţia Paşapoarte ca să-şi facă…aţi ghicit…un paşaport. Nadia şi mama ei merg la ghişeul de informaţii din corpul B.

Funcţionara: Ieşiţi şi mergeţi în stânga.

Nadia şi mama ei ies şi, cum nu văd nimic în stânga, o iau în dreapta. Adică spre corpul C. Şi se aşază la coadă. Lângă ghişeu scrie mare: „Aici se eliberează paşapoarte pentru persoanele peste 60 de ani şi pentru cele însoţite de copii”. Restul oamenilor de la coadă sunt ori babe, ori mame cu plodărime urlătoare. Trec vreo zece minute.

Nadia: Auzi, mamă. Am impresia că aici e pentru moşi şi ţânci.

Mama: Crezi?
Nadia şi mama ei se uită cu atenţie la afişul pe care scrie: „Aici se eliberează paşapoarte pentru persoanele peste 60 de ani şi pentru cele însoţite de copii”. Îl citesc de 2-3 ori. Apoi se mai uită şi la lumea care aşteaptă în jurul lor.

Mama: Nu ştiu ce să zic.

Nadia: Ba parcă da.

Nadia şi mama ei părăsesc acest ghişeu şi se întorc la informaţii, în corpul B.

Funcţionara: Nu v-am zis să mergeţi în stânga, la corpul B?

Nadia şi mama ei ies din corpul B şi încep să caute corpul B. În altă curte, există un corp B care aparţine unei alte instituţii. Iese un nene cam agitat.

Nene: Ce căutaţi?

Nadia: Paşapoarte…corpul B…

Nene: Acolo, în curtea ailaltă!

Nadia şi mama ei se întorc la corpul B de unde au ieşit. Le vede funcţionara.

Funcţionara: Unde v-am zis eu să vă duceţi?

Mama: Corpul B…

Funcţionara: E! Am zis corpul E!

Nadia şi mama ei: Aaa…Eee…

Nadia merge la corpul E. Pe uşă scrie: „Aici se eliberează paşapoarte pentru persoanele cu dizabilităţi”.

Nadia: Mama, eu n-am dizabilităţi.

Mama: Stai acolo la coadă şi lasă-mă în pace.

Nadia se pune la coadă. Ajunge la ghişeu repede, pentru că din faţa ei pleacă o familie tristă.

Tată de familie, cu o ultimă urmă de speranţă în glas: Totuşi…credeţi că e vreo şansă să se rezolve?

Băiatul de la ghişeu: Nu vă faceţi iluzii…

Tatăl de familie îşi ia plodul pistruiat şi se cară. Nadia, fericită, întinde băiatului de la ghişeu cererea, chitanţele şi alte alea. Băiatul vrea să le capseze. Capsatorul nu funcţionează. Băiatul încearcă şi încearcă. Îi sar capsele din capsator. Le pune la loc. Încearcă iar. Chitanţa se sfâşie pe diagonală. Băiatul oftează şi scrie altă chitanţă.

Băiatul de la ghişeu: Îmi pare rău. Nu ştiu de ce s-a stricat capsatorul tocmai la tine.

Nadia, zâmbind cu tristeţe: Nu-i nimic. Eu ştiu de ce…

(Cortina)

P.S. Cineva a ajuns pe acest blog căutând „luceafarul varianta necenzurata”. Există o variantă necenzurată la Luceafărul? Şi cine a cenzurat-o pe cea cenzurată? Vă rog, trebuie neapărat să aflu. Nu pot dormi. Mulţumesc.

Tags: functionare, mama

This entry was posted on Miercuri, Iulie 16th, 2008 at 9:54 am and is filed under dialoguri urbane. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Both comments and pings are currently closed.