Mă laud.
Introducere:
Muzica de la imnul de stat al Albaniei e compusă de Ciprian Porumbescu. Ce lucru profund am vrut să subliniez prin această afirmaţie? Nici unul, dar tocmai am aflat că muzica de la imnul de stat al Albaniei e compusă de Ciprian Porumbescu şi simţeam nevoia să mai spun şi altora.
Cuprins:
Soră-mea geamănă cu un an mai mare a fost prima persoană care mi-a luat un interviu. De fapt, chiar mai multe. Şi ea va rămâne mereu intervievatorul meu preferat.
Doar că nu mai e singură în categoria respectivă, căci, iată, mi s-a luat un interviu pentru site-ul hotcity de către Marie Jeanne aka Lămâie, în vederea proiectului intitulat:
Deşi nu pare extrem de foarte evident, cică fac şi eu parte din ea.
Aşadar: Interviu cu mine
Mă laud şi îmi fac reclamă singură pomenind treaba asta? Evident. Dar dacă nu eu, atunci cine?
Încheiere:
În final, o lamentare despre viaţa mea personală, folosind o metaforă din cartea extrem de subtilă şi matură „Alice prin oglindă” de Lewis Carroll.
După ce a străbătut lumea din oglindă -care e de fapt o tablă de şah uriaşă- Alice a nimerit la ospăţul dat în cinstea ei de cele 2 regine din joc pentru că a devenit, la rândul ei, din Pion Regină.
Regina Roşie: A, dragă, ai întârziat, ai ratat supa şi peştele. Aduceţi friptura!
Servitorii aduc o ciozvârtă de miel uriaşă. Alice se uită la ea cu cuţitul în mână, cam intimidată.
Regina Roşie: Văd că eşti puţin timidă cu Ciozvârta. Să te ajut, vă fac cunoştinţă. Alice, Ciozvârtă de Miel. Ciozvârtă de Miel, Alice.
Ciozvârta se ridică şi făcu o plecăciune graţioasă.
Alice (zâmbind Ciozvârtei, cam încurcată): Oookay…Acum să mâncăm. Pot să tai friptura?
Regina Roşie: Sigur că nu. E semn de proastă creştere să mănânci pe cineva cu care tocmai ai făcut cunoştinţă. Luaţi Ciozvârta de pe masă! Să vină desertul!
Servitorii iau ciozvârta şi aduc în loc o budincă mare.
Alice: Să tai budinca?
Regina Roşie: Alice, Budinca. Budinca, Alice. Luaţi Budinca de pe masă!
Alice: Vă rog frumos, nu mai vreau să fac cunoştinţă cu mâncarea! Mi-e foame.
Mă întreb dacă o fi priceput careva ce vreau să zic cu asta.
Tags: autoanaliza, blog, interviu



Decembrie 14th, 2008 at 6:59 pm
Amu, scuzaţi duşmănia, dar parcă mi s-a făcut aşa o poftă să lansez proiectele “Susţin blogosfera pletoasă” şi “Susţin blogosfera caere poartă o şapcă de câte ori iese din casă”…
Aşa, un interviu tare, parcă Nadia de acolo are o doză de draci mai redusă decât însemnările de pe-aici din ultima vreme…mă rog, mă plâng şi eu, că asta-i treaba spectatorilor
Şi încă o chestie. OK, în curând vor fi mai mulţi artişti-wannabe decât non-artişti-wannabe, dar tot o să se citească între ei, deci publicul artiştilor va rămâne tot pe-acolo…doar că va fi format numai din alţi oameni cu aceleaşi damblale. Şi cu toţii vom trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi…sau nu, nu-s sigur ce vroiam să zic, doar am vrut să punctez asta.
Scuze că m-am lungit aşa, e de la faptul că n-am priceput partea cu budinca, chestie la care încă mă chinui, dar nu vreau să recunosc.
Decembrie 14th, 2008 at 7:25 pm
Dacă lansezi proiectul “Susţin blogosfera care poartă o şapcă ori de câte ori iese din casă”, te susţin energic.
Normal că-s mai puţin plină de draci acolo, mă simt şi io băgată în seamă. No, să fim serioşi,putea să fie şi pe tema “Blogosfera care scrie cu â din a” sau “Blogosfera care mânâncă 3 mese pe zi”. E o reacţie naturală: bă, ăştia vor să scrie despre mine…Măcar recunosc, nu?
O să fac un desen pentru partea cu budinca, să fie mai grăitoare.
Decembrie 14th, 2008 at 7:57 pm
Domeniul sustinblogosferacarepoartasapcadecateoriiesedincasa.ro nu este inregistrat.
Dar cred ca ar trebui ceva mai scurt, sa intre pe bannere…sau pe sepci.
Decembrie 14th, 2008 at 8:04 pm
Mă tot gândesc la variante mai scurte, dar e greu, din cauză că trebuie să delimităm clar pe cei care poartă şapcă de fiecare dată când ies de purtătorii ocazionali de şepci.
Decembrie 15th, 2008 at 8:36 am
Eu daca nu port sapca, port caciulita. sau batic. e prea complicat. cred ca tot la fete/baieti o sa ramana…
Decembrie 15th, 2008 at 9:42 am
Eu imi port propriul par. Chiar si in casa, dar asta cred ca nu se pune
Revin pa partea cu budinca:
Nadia, eu sunt Darael.
Amu’, ca ne cunoastem, sper sa nu tai o bucata (prea mare) din mine
Vreau budincaaaaaaaaaaaa…… ! (icon pofticios)
Decembrie 15th, 2008 at 10:57 am
Mi-a placut interviul si am stat sa il citesc pana la sfarsit desi cica ar trebui sa invat pentru examenul pe care il am azi. Oricum, concluzia pentru mine e ca ar trebui sa ma bucur ca nu mergem si nu plecam cu acelasi avion, nu?
Decembrie 15th, 2008 at 12:24 pm
Bravo, dom’soara.
Decembrie 15th, 2008 at 2:56 pm
Mersi, mersi.
Da’pune mana si invata, Cristina! Fa-ne mandri de tara noastra. N-avem prim-ministru, dar avem pe Cristina care invata bine in Franta!
Daraele, ma bucur de cunostinta. Nu tai bucati din nimeni, serios. Decat daca ma supar.
Decembrie 16th, 2008 at 10:15 am
Eu am zis ca in interviul acordat este o mica doza din Nadia si s-a adeverit..
Ma aude cineva?
Daca nu macar sa citeasca ce scriu.
Decembrie 16th, 2008 at 5:33 pm
Nadia in doze mari poate dauna grav sanatatii.
Decembrie 16th, 2008 at 8:23 pm
Nadia in doze mari da dependenta
Decembrie 16th, 2008 at 8:26 pm
Mai, interesant si Turnul Eiffel este facut din otel romanesc (poate pentru ca era mai ieftin)…si eu simteam nevoia sa mai spun si altora…daca a mai ramas cineva care nu stia…
Decembrie 16th, 2008 at 8:30 pm
Eu nu stiam
Decembrie 17th, 2008 at 7:06 am
Imi place stilul tau. Tocmai ce te-am descoperit si revin cu placere pe blogul tau sa-mi iau doza de relaxare din copilarie. Keep up the good work cu desenele:)
Decembrie 17th, 2008 at 9:01 pm
Asa o sa fac…nu de voie, ci fiindca nu-mi iese altceva. Desi ma straduiesc serios sa ma fac mare prin eforturi de vointa.
Decembrie 21st, 2008 at 9:09 pm
Nadia, am citit numai prima parte, până unde scriai cu mâncărurile… că-s pofticioasă
Frumos a scris despre tine madama cu Blogosfera feminină, felicitări.
Decembrie 21st, 2008 at 9:17 pm
Danke schon
Da nu mai poftiţi cu toţii la mâncarea din povestea cu Alice, că e mâncare d-aia vorbitoare, face rău la stomac. Plus că nu ştii dacă nu te faci când mare, când mic din cauza ei…