Pe data de 24 ianuarie anul curent, blogul Nadiei împlinește frumoasa vârstă de trei ani. Dacă ar fi Cleopatra Stratan, ar putea deja să cânte despre Ghiță.
În al treilea an de existență, sus-numitul blog s-a făcut remarcat prin mutarea pe domeniu propriu courtesy of Zappy, articole din ce în ce mai nejustificat de lungi, un serial de mare succes cu pinguini, câteva desene animate producție proprie și multiple amenințări de abandon/privatizare din partea autoarei, cam nervoasă cu nervii și depresivă de felul ei.
În premieră mondială, voi menționa și realizările mele cu desăvârșire inexistente în chestiunile blogăristice. Bătăile de câmpi au, în medie, 140 vizitatori unici pe zi, 49 abonați la feed reader, iar în acest moment se află pe locul 843 in ZeList (dar cică au fost la un moment dat și pe 262- la naiba, am ratat, trebuia să mă laud atunci). Să nu vă așteptați să mai pomenesc asemenea bălării prea curând. În orice caz, Nadia crede că cititorii ei sunt puțini, dar fideli, și mai deștepți decât ai altora.
Cândva, prin 2006 toamna, un coleg de facultate care avea un blog de poezii a întrebat-o pe Nadia dacă o tentează să-și facă și ea un blog. Ce-i ăla? a întrebat Nadia, Internet superwoman, care cu puțină vreme în urmă întrebase un alt coleg ce e ăla ODC. Poetul i-a explicat ce-i un blog: un instrument de exprimare al oamenilor care au ceva de zis. Nadia, tu n-ai nimic de zis? A, nu, nu e pentru mine, a zis eroina noastră, eu sigur n-am nimic de zis. Dar, după un timp, a avut revelația că poate, totuși, are! Mulțumiri, așadar, colegului poet pentru revelație! (Mai târziu, colegul poet i-a mai spus subsemnatei că sunt făcuți unul pentru altul pentru că amândoi iubesc durerea și moartea, băgând-o astfel pe Nadia în sperieți, lucru pentru care Nadia nu-i mai mulțumește.) Cam asta e geneza blogului Nadiei. Ura! Să trăiască!
Promit solemn că pe viitor voi scrie și desena tot mai bine, cu excepția cazurilor în care voi scrie și desena mai prost sau deloc. Cam atât pentru acum. Mă văd nevoită să refuz o leapșă de la Tomata cu scufiță pentru că sunt în sesiune și a trebuit să reduc drastic din timpul alocat în mod obișnuit frecatului mentei. Desenele le-am făcut pentru Monday Artday, tema Insanity. Tot cu pinguini, ca să încheiem glorios un an de pinguineală.
© 2008 Copyright bat câmpii
“În orice caz, Nadia crede că cititorii ei sunt puțini, dar fideli, și mai deștepți decât ai altora.”
Multumim, multumim
La multi ani! Sper sa te citesc mult timp de-acum inainte!
Happy blogday , daca se poate zice si asa
Mama, doamne… 3 ani? Ai putea zice ca ne cunoastem de mult. La multi ani, tanti! Si tie si blogului tau care a fost pe 262 in Zelist.
atunci se cuvine sa uram “la multi ani” blogului.
si cred ca si tie.
Senc iu, senc iu evribadi!
@Bogdan: Tie iti acord si un premiu onorific de cel mai vechi comentator al blogului! Sunt convinsa ca esti mai bucuros decat daca ai fi castigat la loto!
Onoarea face mai mult decat banii, nu?:)) Thank you.
mary are un raspuns formidabil – nu ma gandeam ca citind acest blog sunt considerat oarecum destept , ma simt norocos ?!!. oricum ..la multi ani Nadia si sper sa te citesc si peste 10 ani Bravo!!
Hai noroc si la multi…hac…ani
Traiasca!