bat câmpii

căţeluşii supăraţi de la începutul filmului Waltz with Bashir

Eram la Brăila, în vizită la rudele soră-mii gemene cu un an mai mare, într-o locuinţă din acelea denumite sugestiv “la curte”. Mă trezisem pe la cinci dimineaţa ca să asist la un eveniment important, aşa că m-am gândit să trag un pui de somn până la noi ordine  şi până mă chema cineva să purcedem spre alte activităţi. M-am retras într-o cameră şi m-am lungit pe o canapea.  Nu îmi pot reconstitui mental camera, deşi n-a trecut decât vreun an, dar mi-o amintesc colorată în galben. Am tras o cuvertură de lână pe mine şi am adormit instantaneu, ceea ce mi se întâmplă foarte rar spre deloc. (mai mult…)

N-am mai făcut asta de mult, deci n-ar părea că sunt chiar extrem de foarte disperată după inspiraţie dacă m-aş apuca să mai ilustrez din căutările de pe Gugăl ale iluştrilor mei cititori. Aşadar şi prin urmare.

ciuperca lui dumnezeu

(mai mult…)

Am citit şi io, Nadia, amatoare de desene animate, un roman erotic. Adică aşa ar fi trebuit să fie, că era din colecţia erotică a editurii nu ştiu care şi cu o poză cu ţâţele goale ale unei femei pe copertă. Ceea ce m-a enervat cumplit, pentru că însemna că nu pot să o citesc în metrou fără să se holbeze toate babetele scandalizate la mine, iar masculii cu aer de zilieri alcoolizaţi să nu-mi rânjească. Serios, de ce o poză cu ţâţe goale pe copertă? Cine e aşa de disperat după ţâţe goale îşi cumpără un Hustler. Nici un disperat după ţâţe goale n-ar avea răbdare să citească neroziile pseudointelectuale şi pline de neologisme ale dlui Pascal Bruckner, deci dacă editura ţintea către publicul rubricii Fata de la pagina 5, au cam scrântit-o. A, da, că uitai să zic, era vorba de Pascal Bruckner. Luni de fiere. (mai mult…)

Am mai spus că îmi plac desenele animate? Doar de vreo mie de ori. Puteam eu să nu mă duc să văd „Up” în 3D? Nu puteam. Aşa că m-am dus. (mai mult…)

Deşi au venit să mă vadă primii, au ajuns să fie serviţi la portret ultimii, fiindcă tot timpul erau alţii mai grăbiţi, aşa că ar fi frumos din partea mea să-i menţionez întâi pe: Petre, lupul prietenos,  care a venit însoţit de bicicleta lui tunată şi folosită cu succes la sprijinit bannerul hotcity (Petre are ochi albaştri, nu mov cum au ieşit ai lupului de mai jos pe motiv de soare în ochii mei)

(mai mult…)

Dragi cei 2 cititori şi jumătate ai blogului meu. Priviţi acest afiş, şi mai precis ce scrie în stânga lui, sub Nigels (click pentru mărire dacă n-aveţi ochi de şoim):

Deci aşadar şi prin urmare, este vorba de mine, Nadia, care voi fi mâine în Cişmigiu să desenez animale la lume. Gratis.

Sunt aşteptaţi cu interes:
1. Oamenii care ştiu că-mi sunt simpatici şi vor să mă susţină. Chiar dacă nu vor neapărat, tot ar trebui să mă susţină, aşa e corect, din moment ce le-am făcut bucuria de a-i considera simpatici.
2. Oamenii care nu mă cunosc, dar vor un desen de la mine. E o ocazie unică, dat fiind că mai încolo voi fi mult prea celebră şi bogată.

Cei care-mi sunt mai degrabă antipatici se pot distra la fel de bine şi în alt parc, să zicem, Herăstrău. Cei care nu ştiu în ce categorie sunt pot să mă întrebe, dar dacă şi la asemenea chestiuni simple au dileme, oare cum se pot hotărî dimineaţa ce culoare de şosete să-şi ia? Altminteri, o să fie bine şi la vară cald, şi oile pe pajişte. Să nu uit să-mi iau o şapcă, să nu mă bată soarele în cap prea tare.