bat câmpii

(continuare de aici)

În ultima vreme am dezvoltat o mică obsesie/fascinație pentru niște ultrareligioase americane și comunitatea lor onlain. Totul a început de la mirificul site Ladies Against Feminism, pe care l-am răsfoit pagină cu pagină cu gura căscată. Apoi am luat la rând și linkurile din blogroll, întru ore întregi de bucurie nețărmurită- fie și numai titlurile blogurilor de antifeministe îmi produc un amuzament infinit. Toate au nume ca: Serving at Home, Joyfully at Home, Happy Momma, Domestic Hapiness, Noble Womanhood, Sacred Calling și așa mai departe.

Filozofia de viață a acestor tanti pornește de la premisa că tot ce merge rău în societate e din cauza feministelor. Se petrec mai multe divorțuri (și nu pentru că oamenii au căpătat mai mult curaj să pună capăt căsniciilor mizerabile odată ce divorțul a devenit mai acceptabil, nuu), bărbații nu-și mai întrețin nevestele pentru că din cauza feministelor s-a dublat forța de muncă și deci au scăzut salariile (în nici un caz nu e pentru că bărbaților le convine și lor să nu fie nevoiți să întrețină pe nimeni, nuu), iar femeile sunt nevoite să își irosească anii fertili cu școli, joburi și alte lucruri de care nu au nevoie (de parcă le-ar împiedica cineva pur și simplu să se mărite, să facă un copil și să fie casnice dacă asta vor, cum au făcut atât colega mea de bancă din generală, cât și colega mea de bancă din liceu.) (mai mult…)

Îmi plac filmele mai mult decât îmi plac cărțile. Poftim, am spus-o. Aștept să fiu zdrobită de disprețul intelectualilor rafinați.

Iar cel mai mult și mai mult îmi plac filmele la festivaluri. Festivalurile de film mă fac fericită, mă umplu de o stare euforică similară cu îndrăgosteala, doar că mai sănătoasă, căci în cazul filmelor nu s-a întâmplat vreodată să se termine cu mine blestemându-mi zilele, oricât de nereușite ar fi fost. Singurul lucru pe care îl blestem e faptul că nu am suficient timp, din cauza altor varii activități, să stau de dimineață și până seara cu ochii într-un ecran de cinematograf. Ceea ce nu înseamnă că nu mai fac asta din când în când. De exemplu, ieri am petrecut vreo șapte ore la NexT, fără să mă hrănesc cu altceva în afară de alune, Coca-Cola și povești pe celuloid. Un alt lucru care îmi întunecă bucuria e că anturajul meu e format preponderent din indivizi care nu-mi împărtășesc entuziasmul și obișnuiesc să-mi zâmbească cu condescendență în timp ce refuză politicos invitația de a mi se alătura, întrebându-se probabil ce mai vrea și nebuna asta de la ei. Însă există oameni cu care mă întâlnesc la fața locului și cu care m-am obișnuit: aceeași organizatori, aceiași voluntari, chiar și același public. Suntem cu toții o mare familie unită de Iubirea pentru Filme Dubioase. (mai mult…)

O nouă operă de artă din seria de succes Notițe de la masterat

Doamnelor și voi, bă! După curentul electric care mă urăște și apa care curge în sus, vă prezint altă inovație a casei mele: soneria care sună doar după ce ăla care a sunat a intrat demult în casă. La început am crezut că Fantomas se ține de glume, dar asta nu explica muțenia soneriei în momentul apăsării inițiale. Acest fenomen mă face să fiu încrezătoare în dezvoltarea călătoriilor în timp, o activitate pe care intenționez s-o practic la un moment dat deoarece din cauza comprimării evidente a timpului mă simt jefuită de propria tinerețe. Cred că mă va ajuta și comentatoarea Eurosport Ivonne Ghiță care adineauri a anunțat că niște dansatori pe gheață „tocmai au intrat pe patinoarul de acum patru ani.” Ivonne, dacă citești, vreau și eu mașina timpului o tură.

Să trecem la întrebările existențiale. (mai mult…)

Articol documentat și serios, scris de Ziua Femeii! În timp ce scriam, afară ningea cu oameni de zăpadă- vezi figura explicativă mai jos.

Eu și o prietenă, amândouă vag feministe, discutam posibilitatea de a începe un blog pe chestiuni feministe. Și tot discutam. Între timp am renunțat. Ea, nu știu de ce. Eu, pentru că mi-am dat seama că nu sunt feministă. Și că nu aș susține niciodată cauza femeilor-așa-în-general. De 1457 ori nu. Susțin doar cauza mea proprie și personală. Am avut perioade de feminism moderat, subliniez, moderat, dar mi-a trecut. Cu cât am petrecut mai mult timp ascultând (și citind-trăiască Internetul) ce zic femeile, cu atât am devenit mai tolerantă cu homosexualii. (mai mult…)

Continuăm masacrarea filmelor nominalizate la Oscar anul ăsta! Prietena mea onlain Zappy mi-a recomandat să mă uit la “Precious:based on the novel Push by Sapphire“, convinsă, desigur, că eu voi aprecia intensitatea emoțională și îndrăzneala acestei capodopere moderne la justa valoare.

Pe naiba. Mi l-a recomandat pentru că știa că sunt un om rău și infect și voi râde cu nesimțire.

Filmul este o dramă penetrantă, sfâșietoare, zguduitoare bla bla bla mă scuzați am adormit revin deci este o dramă foarte dramatică despre o fată pe care o cheamă Prețioasa și e bazată pe cartea Push de Sapphire, în caz că nu v-ați dat seama. Auzind acest titlu îmi amintesc cu drag de Apocalypse Now: based on the novel Heart of Darkness by Joseph Conrad, Batman: based on the comic Batman by Bob Kane sau Avatar: based on a very bad script by James Cameron. Iar acum citiți blogul Bat câmpii: based on random, mostly stupid thoughts by Nadia Barbu. (mai mult…)

Vorbeam nu demult cu un amic cum laudele deșănțate aduse cărții De veghe în lanul de secară ne-au stricat experiența lecturii și mie și lui. Cartea cu pricina e drăguță și bine scrisă, dar nu prea memorabilă, mi-ar fi plăcut mult mai mult dacă n-aș fi auzit de la diverși caraghioși cum că e o capodoperă. E posibil ca un fenomen asemănător să se fi petrecut și cu filmul Avatar. Dar io zic că nu. Io zic că Avatar e pur și simplu un film cam prost.

Despre Avatar am auzit așa: că povestea e o tâmpenie, dar efectele speciale supermirobolante fac toți banii și te transpun într-o lume dă vis. Să vedem, zic eu, vreau și eu în lumea aia dă vis. Și am valorificat ocazia de a mă posta în fața ecranului IMAX cât o clădire de opt etaje (cred că IMAX-ul ăsta e invenția unui băiat cu puța foarte mică).

În deschiderea filmului, un nene a rostit pe un ton foarte nazal și plictisit următoarele: „BineațivenitlaImaxundetehnologiasecontopeștecurealitateașivăintroduceîntrolume devis (e, e? Ce vă ziceam?) dacăvisefacerăuîntimpulproiecțieiscoatețivăochelariișiînchidețiochiiprețdecâteva minute.”  Nu l-am înțeles prea bine ce-a mai zis după aia pentru că momentan am urechile mai defecte ca de obicei și mi se pare că toată lumea vorbește în altă limbă sau chiar tace, dar cu așa introducere, trebuie că urmează ceva grozav. (mai mult…)