* E vorba de acel sport pentru domni jucat de mitocani și pe care îl numesc europenii fotbal, nu de acel sport pentru mitocani jucat de mitocani pe care îl numesc americanii fotbal. (mai mult…)
The two penguins, one of which loves with the other, tried meditation. It didn’t turn out too well.
E vorba, desigur, de cei doi care unul dintre ei îl iubea pe celălalt. Interesant cum acest duo tragicomic cândva cathartic pentru Nadia, dar care nu mai are demult nici o semnificație reușește să se mențină singur în viață.
Pentru cei care se întreabă, de exemplu, de ce zăpada nu cade în loc să se învârtească prin aer ca un roi de licurici beți, sau care e totuși sexul pinguinilor, sau ce se întâmplă în poveste (căci la precedenta producție Nadiafilms, cu elefanții siamezi, doi comentatori deștepți până în tindă mi-au făcut capul calendar cu incapacitatea lor de a pricepe o prostioară simplă- mă întreb cum s-or descurca cu Kafka) sau, până la urmă, de ce m-am obosit să fac filmulețul ăsta țeapăn și pixelicios, am un singur răspuns: nu cerceta aceste legi, căci ești nebun de le-nțelegi.
Nu cred că am mai spus până acum, dar îmi place unde lucrez de când lucrez. Și îmi plac și discuțiile de la locul de muncă, de cele mai multe ori extrem de foarte simpatice și amuzante chiar și pentru puterea de înțelegere a Nadiei, pe care Nadie un nene a caracterizat-o drept un luptător de gherilă încruntat care stă într-o grotă și trage în tot ce mișcă.
Iată însă că azi am auzit o conversație cu următorul conținut: „Din ceas dedus, adâncul acestei calme creste, intrată prin oglindă în mântuit azur, tăind pe înecarea cirezilor agreste, în grupurile apei, un joc secund, mai pur. Nadir latent! Poetul ridică însumarea de harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi și cântec istovește ascuns cum numai marea meduzele când plimbă sub clopotele verzi. Chanel, Dior.” (mai mult…)
Dragă pinguinule (cu ăla prost vorbesc),
eşti foarte antipatic. Nimănui nu-i place de tine, cu atât mai puţin mie. Cât despre celălalt pinguin, nu faci decât să îi hrăneşti fericirea personală cu melancolia ta. Eşti doar încă una din poveştile lui de succes, pe care s-o spună altor pinguini cu aceeaşi mândrie şi satisfacţie cu care ţi-a povestit şi ţie succesele lui anterioare în materie de împrăştiat melancolie. Şi asta doar dacă nu are altceva mai simpatic de povestit, căci altminteri nu eşti prea interesant.
Deci te rog, dacă nu poţi să te comporţi ca toţi oamenii, pardon, pinguinii civilizaţi, fă rost de maşinăria din filmul ăsta şi rezolvă. Sigur, acolo Jim Carrey s-a răzgândit la un moment dat, cică nu voia să-şi piardă şi amintirile mişto. Dar cu tine nu e problemă, că doar n-ai aşa ceva.
Cu dispreţ,
Creatoarea ta, prea bătrână şi acrită ca să mai deseneze pinguini. (mai mult…)
Întrebare: Ce vrăji a mai făcut Nadia, pseudoartista lu peşte? Răspuns: Absolut nici una, pentru că a vorbit serios când a zis că-i tristă şi nu mai e în stare să deseneze. Artista lu peşte, înzestrată, pe lângă labilitate emoţională, şi cu urâtul obicei de a nu termina ce începe, are însă destule chestii la naftalină. Acest moment pare potrivit pentru scoaterea lor la lumină.
Începute din melancolie moderată, întrerupte de melancolie extremă
Înainte de a decide să întrerup brusc serialul cu pinguini prin uciderea unuia dintre protagonişti, mai desenasem un episod extrem de melodramatic. (mai mult…)
