bat câmpii

-scrisă de ilustrul colaborator D.M. Ariciul şi îmbogăţită cu un desen suplimentar reprezentând maimuţe-

Este noapte
Şi savana doarme toată.
Doar girafa suparată
Pe tavan ştie-orice pată.

Închide ochii, îşi ţine suflul
Se roteşte ca o moară
Poate-poate îi vine duhul
Zburător sa o adoarmă

Dar nu poate,dimineaţa taman bine
Victorioas-alungă noaptea
Veselă ca un copil
Ce-a trecut în clasa-a şaptea

„Poate ştie domnu’ Tamu”
Iute spuse chiar girafa
“De ce nu dorm eu tot anu’
Şi nu-nchid deloc pleoapa.”

Lângă lacul din savană,
Mormăind şi buhăind
Domnu’ Tamu dă din coadă,
Şi-o ascultă chiar zâmbind.

“Tu nu ştii?”, îi spuse el,
Dându-se mai deoparte
“Că nimic nu te adoarme
Ca un păhăruţ cu lapte?

Pui lăpticul în ibric
Să se dea în foc, nu tare
Şi-l dai pe gât chiar când
Pui ciorapii de culcare.”

Însemnând într-un carnet,
Girăfioara-şi aminteşte
Şi spre seară pe-aragaz
Cald lăpticul clipoceşte.

Ursuleţul mic de pluş
Stă pe pat şi o aşteaptă
Să îi spună o poveste
Cu un prinţ şi cu o fată.

Curge strofa, bea lăpticul
Dar somnicul e absent
Şi girafa nu se culcă
Privind pe pereţi atent.

Ca o nucă în perete,
Dimineaţa-i veselie
Peste tot pe lângă pete
I-a crescut o alergie.

“N-am închis deloc o pleoapă,
Şi lăpticul de aseară
Mi-a dat peste tot pe piele
Iritaţie roşioară.”

Merge iarăşi obosită,
Prin savană la-ntrebat
Şi găseşte lâng-un cactus
Zebra dornică de sfat.

“Trebuie”, îi zice dânsa
Noaptea pentru ca s-adormi
Ţopăind peste gărduţuri
Să te-apuci să numeri oi.”

Trece ziua şi pătuţul
Îşi primeşte iar girafa
Care începe în odaie
Să adune oi cu oaie.

Merge una, trec chiar două
Ajung oile la nouă.
Sar de 10, unşpe chiar
Doişpe-i însă în zadar.

“Nu mai ştiu ce mai urmează
Tot sărind peste gărduţuri
Oile-astea mă ţin trează!”

Merse astfel girăfioara
La Săndel ca să întrebe
De ce se stresează noaptea
Când ar trebui să se viseze.

Că e mică precum ‘bina
Şi că are aripioare
Zboară peste flori înalte
Bâzâind umpic prea tare.

Şi să-i spună de sub ea
Prin nori pufoşi şi dând c-o labă
Din trei maimuţe una rea
C-a uitat şi de-o silabă.

Săndeluş e elefantul
Supărat c-a lui mămică
Bând suc de cocos într-o seară
I-a dat nume de pisică

“Eşti plăpândă şi mioapă
Şi-am văzut la viaţa mea
Mai deşteaptă decât tine
Chiar şi o omidă şchioapă!

Elementar s-ar putea spune,
Când în noapte te roteşti
Chinuind trăgând de coadă
Oi, pisici, maimuţe, peşti.

Tu nu dormi căci nu te lasă
Atârnându-ţi vina grea,
Conştiinţa dureroasă
C-ai minţit pe cineva.

Ai furat sau îmbrâncit
Mititei colegi de şcoală
Eşti aicea pe pământ
Nu girafă, ci o boală!”

“Dar eu sunt fetiţă bună
Şi mănânc, mă spăl gât
Dau frunziţele gustoase
S-ajungă la orice rât.

Dar de spui tu, înţeleptul
C-am greşit, aşa o fi.
Şi să nu stea dreaptă coada
Fapta rea o voi găsi!”

Şi se tot foi săraca
Să încerce a găsi
Lucrul rău ce-n fiece noapte
Nu o lasă a dormi.

“Să fi fost atuncea oare,
Când dansând uşor pe vârfuri
Am trecut încet pe lângă
O familie de ienupări?

Sau când aricelul Gopo
Hop si el să crească mare
A-nceput să îmi mănânce
Din trei, două feluri de mâncare!?”

Şi aşa tot stând biata
Tot gândind şi concentrată
La momentu-n care slabă
A facut-o tare lată,

Numa’ ce-auzi cocoşul
De pe gard strigându-şi “rigu”
Şi prietenul său cucu, completându-l
Cucu -riguuu!

Altă noapte nedormită
Cu girafa din poveste
Căreia nici pân-acuma
Fapta rea n-a dat de veste.

Era cam pe dimineaţă,
Pe la 5 sau 6 aşa
Printr-a ochilor roşeaţă
A văzut ea o cafea.

Şi sorbind din cana largă
Băutura aromată
Jos pe patul dinspre masă
A cazut girafa lată!

Şi-a dormit de-atunci continuu
Poate doarme şi acum
Aşteptând venind pe valuri
Când pe apă, când pe drum

Un giraf cu coama deasă
Şi cu gâtul cel mai mare
Care să o ia acasă
Să-i fac-un espresso…lung!