În mod excepţional şi ca în vremurile bune, acest desen fără rost nu este însoţit de expunerea vreunei frustrări, pentru că nici una din următoarele nu merită dezvoltată:
1. Reluarea frustrărilor anunţate în articole anterioare.
2. Acum, în timp ce scriu, sunt devorată de ţânţari. M-am dat cu cremă împotriva ţânţarilor acum 15 minute şi în ultimele 15 minute am fost ciupită de nu mai puţin de 5 ori. Urăsc ţânţarii.
3. Stau cu cartea “Relaţii publice şi mass-media” deschisă de aproximativ 2 ore, timp în care nu am citit nici măcar o pagină. Urăsc relaţiile publice, precum şi mass-media. Şi mai am o săptămână în care chiar va trebui să învăţ, iar dacă am ghinion, va trebui să învăţ tot restul vieţii despre relaţii publice. Şi mass-media. De fapt, singurul motiv pentru care nu mă culc, deşi e 3 dimineaţa, e ăla că o să am iar un coşmar cu relaţii publice şi mass-media. Şi uite-aşa stau şi mă uit la Scrubs şi mă ciupesc ţânţarii. Am zis deja că urăsc ţânţarii.
4. Astăzi am fost întrebată pentru a 1457-a oară într-un loc unde beam bere dacă sunt majoră. De fapt, a fost întrebat tovarăşul de bere dacă eu sunt majoră, ceea ce mi se pare dincolo de stupid şi inutil, căci dacă eram minoră, iar el era un pervers chitit să mă îmbete şi să profite de mine, desigur că oricum n-ar fi răspuns: “Da, are 16 ani jumate. Şi abia aştept să o sodomizez după ce plecăm de aici!” Interesant e că mai demult, într-unul din locurile unde mi se pusese această întrebare inteligentă, acelaşi chelner grijuliu a intrat peste mine la toaletă, şi am vaga impresie că a făcut-o intenţionat. Anyway: Mă calcă pe nervi faptul că acum par prea tânără ca să fiu o gagică hot, iar imediat după aceea voi fi prea bătrână ca să fiu o gagică hot. (La dracu! Încă un ţânţar! M-a ciupit de talpă! De talpă!!!!)
5. Întârzii. Nu reuşesc sub nici o formă să ajung undeva cu mai puţin de un sfert de oră întârziere. De cele mai multe ori întârzierea depăşeşte cota treijde minute, ceea ce ar trebui să fie, de fapt, o frustrare a oamenilor care se întâlnesc cu mine, dar eu doresc sincer să ajung la timp, aşa că mă întristează de asemenea. Cred că problema principală e tendinţa mea de a pleca de acasă cu 10 minute înainte de ora la care ar trebui să fiu în capul ălalalt al oraşului, gândind: “OK, ÎNCĂ nu am întârziat. Dacă aş zbura, aş putea ajunge la timp!”
6. Încă alte câteva chestii care chiar ar merita dezvoltate dacă blogăreala ar fi anonimă iar eu aş fi relativ exhibiţionistă.
Nu e reconfortant faptul că acest desen cu meduze nu e însoţit de nici o frustrare?
