Posts Tagged ‘apatie’
Je suis malade
Luni, Ianuarie 12th, 2009
Am cam epuizat materia primă pentru elefanţi, buburuze şi girafe. Nu ştiu exact din ce sunt făcuţi, doar că nu mai am în stoc. Nu poţi desena infantilisme când te simţi şi rău, şi un om rău pe deasupra. (mai mult…)
Ştiri despre ce n-am mai făcut
Duminică, August 31st, 2008
Tot nu mi-am găsit de lucru, deşi nici nu m-am străduit extraordinar să caut. În continuare nu fac nimic util societăţii.
N-am învăţat încă pentru restanţă, pentru că nu-mi mergea calculatorul bine. Sigur, Word-ul unde aveam eu materialele de învăţat mergea perfect, dar cum să înveţi când ai în inimă şi-n suflet grija că nu-ţi merge calculatorul? Acum nu mai am nici o scuză, laptopul meu mărimea elefant funcţionează la parametri optimi din nou, după o inevitabilă formatare. Evident, nu l-am formatat eu, fiinţă lipsită de aptitudini tehnice mai avansate de manevrarea unui abac. Virusul, “un troian relativ harmless”, după cum mi-a explicat Ariciul, nu s-a dat bătut fără luptă. De fapt, nu s-a dat bătut deloc, ci s-a împărţit în vreo 6, cum mi-a explicat tot Ariciul. În desen însă sunt doar 3 omuleţi ninja pentru că mi-a fost lene.
Tot pentru că mi-e lene, şi pentru că mă simt iar ca o amibă, şi încă o amibă foarte tristă, n-am desenat girafa cu insomnie explorând altă metodă de a bea cafea: direct din arborele de cafea, dacă în acesta din urmă cafeaua ar creşte direct în ceşcuţe. Desigur, ideea pare să sfideze uşor legile gravitaţiei, evident deci că nu e a mea, eu sunt un izvor nesecat de realism. Cum stau ceştile alea pe ramuri? Suna totuşi ca şi cum ar arăta drăguţ desenată.
N-am desenat nici fotbaliştii Stelei jucând cu o inimă pe post de minge. Steaua a câştigat “dubla” cu Galatasaray fiindcă a jucat 75% cu inima şi 25% cu capul, Lăcătuş dixit. Mă întreb de inima şi capul cui o fi vorba.
Şi apropo de inimi, pe această cale trebuie să fac o rectificare la un mesaj emis anterior. Sictirita nu are o inimă. Repet, nu are. Dar probabil oricum n-ar fi putut nimeni să creadă aşa ceva.
Spirit de turmă
Vineri, August 8th, 2008Un lucru esenţial atunci când ai o chestie inutilă şi complet degeaba numită blog este ca, periodic, să zici la lume ce se mai caută pe Google ca să se ajungă la tine. Musai să facă şi Nadia asta la un moment dat, pentru că se plictiseşte. (Să mă anunţe cineva să mă împuşc totuşi când încep să pun filmuleţe de pe youtube, sau multe poze cu mine, sau anunţuri gen: “plec în vacanţă, nu mai scriu o vreme”.) Aşadar:
ce e nou – Nimic. Chiar nimic. Pe bune.
desene de nadia- Avem.
elefant roz- Avem.
povestea girafei- Avem.
filme porno cu mosi si babe- Din astea n-avem.
povesti cu incesturi- Măcar de aşa ceva m-au ferit Doamne-Doamne, Buddha şi Allah.
sex femei cu animale- Da! Nişte animale sunteţi cu toţii. Porcilor!
desene oameni care se saruta si fac sex- Nu prea desenez oameni. Pentru desene cu elefanţi care se sărută şi fac sex…mă mai gândesc.
cum doarme girafa- Doarme foarte puţin, maxim 2 ore din 24, şi nu în picioare cum am desenat-o eu. A nu se confunda “Nadia bate câmpii” cu “National geographic”.
stiati ca…planeta albastra – Şi din nou: a nu se confunda “Nadia bate câmpii” cu “National geographic”.
dracu in persoana- Prezent şi încântat de cunoştinţă.
miss lucky nadia- Aşa, luaţi-mă toţi la mişto. Bine că sunteţi voi deştepţi. Şi norocoşi.
scuse me- Bine, te scuz.
mama alcoolica schizofrenica- Nu, doar ortodoxă.
filme bat si plang – De obicei nu plâng aceiaşi care bat. Decât dacă sunt exagerat de sensibili, cam ca vaca de mare din poezia “Vaca de mare şi dulgherul”. Cine nu ştie poezia trăieşte degeaba…
speranta de site- Slabă speranţă. No job, no money, deci no money for hosting.
motive de plans- No job, no money?
in bucuresti la silfide- Ştiu că există o stradă, Silfidelor…pun pariu că locuiesc p-acolo numai grase.
matematica blajina – Nu există aşa ceva!
cu totii ne pricepem- Nu la matematică, în nici un caz.
am o sora geamana care ne confuza colegi – Cu coafuri diferite aţi încercat? Am şi eu o soră geamănă, dar nu ne confuză colegii. Probabil pentru că ea e cu un an mai mare, cu un cap mai înaltă şi considerabil mai sexy.
degetul afise campanie- Un sincer deget mijlociu pentru toate afişele de campanie electorală, că tare de rahat au mai fost.
banc no shit camila prapastie- “Un beduin îşi cumpără o cămilă. Vânzătorul îi dă instrucţiunile de folosire: <<Ca să meargă cu viteza întâia spui Of, pentru a doua Of Of, pentru a treia Of Of Of. Pentru frână spui Amin.>> Ia beduinul cămila, merge cu viteza întâia, a doua, a treia, se apropie de o prăpastie. Nu-şi mai amintea cuvântul cu care se opreşte cămila. Resemnat, îşi spune rugăciunea pe care o încheie cu Amin şi cămila se opreşte la 1 cm de marginea prăpastiei. Beduinul, fericit:<< Of, Doamne, am scăpat!>>” Bancul ăsta? Cam slăbuţ. No shit.
nu speria negrul – Nu-l sperii. Să vină încoace liniştit, îl aştept. Şi se spune “persoană de culoare”.
Deci da, atât de plictisită sunt. Acum o să citesc despre sergentul sadic Croft în timp ce mănânc Nutella cehească. Trăiască Cehia. Unde mi-am lăsat toţi banii…
amoeba mood
Joi, Februarie 14th, 2008
energy boost required
Plictiseală cu telecomandă
Duminică, Februarie 10th, 2008Când erau de vârsta mea, părinţii mei nu se plictiseau niciodată. Pentru că aveau mereu ceva de făcut. Colegii şi prietenii şi duşmanii de vârsta mea nu se plictisesc niciodată. Pentru că au mereu ceva de făcut. „Iată deci, motivul pentru care te plictiseşti tu….”Greşit. Nu doar de-aia. Eu una, mă plictisesc şi când (sau mai ales când) am ceva de făcut. Mă plictiseşte singurătatea, mă plictisesc ceilalţi. Sunt făcută din plictiseală de tot şi de toate, şi mi se târăşte prin vasele de sânge laolaltă cu hematiile, leucocitele şi trombocitele.
De mult nu m-am mai plictisit atât de mult încât să mă uit la televizor. La televizor nu e niciodată nimic de văzut. Noroc că am telecomandă. Am faţă de programele tv la fel de multă răbdare ca şi faţă de oameni. 5 minute, şi dispăreţi din faţa mea, vă rog.
Rihanna cântă „Shut up and drive”. O urăsc pe Rihanna. Îi urăsc fruntea bombată, fundul bombat, vocea de şoarece cu beregata tăiată, precum şi fiecare dintre prostiile ei de cântece cu nonvaloarea amplificată prin săptămâni întregi de heavy-rotation. Rihanna trebuie să se evapore, să se condenseze, să îngheţe. Oricum, să treacă într-o altă stare de agregare, care s-o facă inofensivă.
Într-un anime, cineva blesteamă pe altcineva să se ducă în iad. Blestemătorul se duce şi el tot într-acolo. Atunci la ce să te mai oboseşti cu blestemul, dacă nu scapi de subiectul…antipatiei tale?
Maria de Medeiros îi spune lui Bruce Willis: „fă-mi te rog plăcerea orală”. De parcă Maria de Medeiros n-ar fi suficient de moartea pasiunii, mai trebuie să folosească şi asemenea formulări de rahat.
O fătucă îmbrăcată cu fustiţă de voal peste chiloţi cu buline cântă următoarele versuri, cu o mină extrem de veselă: „Dar n-am să pot uita nicicând- imaginea mea plângând”. De aici deducem că gagica plânge uitându-se în oglindă. Măcar recunoaşte că are motive de plâns…
Arnold Schwarzenegger (sper că i-am scris bine numele), cu o mitralieră uriaşă în mână, priveşte pierdut nişte statui cu Fecioara Maria într-o catedrală.
O femeie urâtă ca un grăjdar se dezbracă şi se mângâie. N-o să înţeleg niciodată cum poate cineva distribui femei urâte în filme erotice. Sau cei care le savurează sunt lipsiţi de pretenţii? Mă rog. Trecem mai departe.
Britney Spears fără sprâncene cântă „You want a piece of me”. Ca să fiu sinceră, nu prea.
Într-un film rusesc, o bătrână aruncă cu noroi (sau balegă. Sau noroi amestecat cu balegă) într-o fată, în timp ce o numeşte pe limba lui Puşkin „râie buboasă”.
Un documentar serios ne explică un studiu privitor la respingere. Subiecţii cărora li s-a spus că sunt respinşi de ceilalţi aleg să formeze cuvinte cu înţeles mai agresiv când joacă un fel de „spânzurătoarea” cu calculatorul. De aici, o legătură incontestabilă, de tip cauză-efect, între respingere şi comportamentul criminalilor în serie. Ce-mi place când sunt sondate dramele psihologice ale bieţilor asasini în serie. V-aţi fi gândit vreodată, o, voi cei care v-aţi simţit respinşi de ceilalţi (dar nu suficient cât să hăcuiţi câţiva semeni intoleranţi) cât de uşor aţi putea înceta să mai fiţi nişte luzări anonimi şi câştiga compătimirea şi înţelegerea tuturor? Totul e doar la un cuţit-pistol-sau-orice-altă-armă-distanţă.
Suficient tv pentru azi. Nu sunt chiar atât de plictisită.
