bat câmpii

Pe data de 24 ianuarie anul curent, blogul Nadiei împlinește frumoasa vârstă de trei ani. Dacă ar fi Cleopatra Stratan, ar putea deja să cânte despre Ghiță.

(mai mult…)

Toată lumea zice că-s antisocială, hai să socializez măcar pe net. Îmi dăduse Gia o leapșă cu muzici, dar din păcate eu, neascultând muzici prea des, nu am nici măcar 1 (una) bucată muzică în calculator. Așa că răspund la una pe care mi-a pasat-o colega Lămâie; chestii pe care trebuie să le știe despre mine cine vrea să mă invite în oraș la o bere/cafea/alt lichid care se bea la suprapreț și într-un recipient ridicol de mic în oraș.

Cel mai important, fundamental: (mai mult…)

Căutări de pe Gugăl care mi-au adus oameni pe blog, episodul…ăăă….nouă, cred. Desenate pe hârtie, în cinstea vremurilor de demult când n-aveam nici tabletă grafică, nici scanner şi făceam poze la desene cu telefonul. Am o pasă nostalgică.  …De fapt, mi-a fost lene să-mi despachetez tableta din ghiozdan.

Categoria „Desenează-mi o oaie”

desen cu elefanti pe bicicleta- yey! Elefanţi! Îmi place să desenez elefanţi.

(mai mult…)

Motto: „Asemănarea între rău şi bun este doar în vocala u.” (Constatarea Zilei pe blogul creştin Vreau Mântuire)

Fraţi creştini şi surori la fel de creştine care citiţi acest blog! Mi-am dat seama că am neglijat zidirea sufletului vostru. Mă tem că v-am smintit vorbindu-vă numai de tulburările mele şi nu m-am gândit să vă ajut şi pe voi să luptaţi cu ale voastre, ca să trăiţi mai cinstit şi armonios întru Domnul. Din păcate, n-am mai citit nici o carte a Sfinţilor Părinţi, şi nici n-am mai urmărit emisiunea mult-luminată Duhovnicul de la miezul nopţii, dar am găsit şi alte surse de înţelepciune creştină, mai la îndemână: blogurile ortodoxe. Folosind, aşadar, pioasele cuvinte ale acestor bloguri, vă voi răspunde la câteva întrebări care ştiu că vă frământă. (mai mult…)

Cândva prin anul I de facultate, când Nadia avea venerabila vârstă de 19 ani, avea de făcut un proiect cu neşte colegi, printre care X şi Y. Nadia s-a nimerit, nu ştie cum, în brainstormingul lui X şi Y, adică mai precis s-a nimerit să stea lângă Y în timp ce X se plimba de colo colo ca un profesor şi deşerta conţinutul furtunii din creierul lui.
X: Şi ar trebui să facem următoarele chestii, notează, mă: (nu pot introduce aici nici măcar rădăcină pătrată din discursul lui X, unul extrem de serios, care se ocupa atât de conţinutul proiectului cât şi de designul lui. Oare ar fi trebuit oare să aibă bulinuţe, pătrăţele sau şi bulinuţe şi pătrăţele?) ….
Y, cu un laptop pe genunchi, se face că ar cugeta profund la cele auzite, ca să extragă exact sinteza, şi tastează următoarele: “Hai Rapid! Muie Steaua. X e un muist.”
X: Ai scris, mă?
Y, rânjind ca Beavis şi Butthead la un loc: Da, da. (îmi arată ce a scris şi-mi face un semn complice).
X: Eşti de acord cu ce zic sau bat câmpii?
Y: Foarte de acord. (rânjeşte spre mine iar).
În acest moment, eu n-am fost cât de amuzată se aştepta Y, ba chiar m-am pleoştit brusc. Nu din solidaritate cu X, dă-l în mă-sa, nu-mi păsa de el. Ci pentru că habar nu aveam ce înseamnă “muie” şi, respectiv, “muist”. Îmi dădeam seama că nu e de bine nici pentru Steaua, nici pentru X, dar n-aveam nici cea mai vagă idee în ce constă de fapt insulta. Şi nici nu se cădea să întreb. Adică, nu e ca şi cum ai întreba ce înseamnă, de pildă, accelerator de particule. Bă Nadio, mi-am zis, ai îmbătrânit degeaba. Eşti o extraterestră.

Nadia simte foarte des că e o extraterestră. Când îi spun băieţii să poarte pantofi mai mici şi mai delicaţi, că altfel n-o s-o ia nimeni de nevastă, de exemplu. S-a simţit foarte extraterestră când o tanti căreia i-a şters un comentariu din greşeală a zis: “Ştiam că mă urăşti! Dintotdeauna mă aşteptam să faci aşa ceva la un moment dat!” Din cauza asta, Nadia n-a mai avut chef să scrie nimic. O întristează la extrem să fie acuzată de lucruri pe care nici nu le-a gândit, cum ar fi că îşi cumpără pantofi cu trei numere mai mari decât ar trebui ca să obţină intenţionat un luc de raţă, când ea ştie prea bine că poartă 39-spre-40 la picior. Si nu înţelege de ce nu crede nimeni în inocenţa ei de pe altă planetă.

N-am mai făcut asta de mult, deci n-ar părea că sunt chiar extrem de foarte disperată după inspiraţie dacă m-aş apuca să mai ilustrez din căutările de pe Gugăl ale iluştrilor mei cititori. Aşadar şi prin urmare.

ciuperca lui dumnezeu

(mai mult…)