bat câmpii

Continuăm masacrarea filmelor nominalizate la Oscar anul ăsta! Prietena mea onlain Zappy mi-a recomandat să mă uit la “Precious:based on the novel Push by Sapphire“, convinsă, desigur, că eu voi aprecia intensitatea emoțională și îndrăzneala acestei capodopere moderne la justa valoare.

Pe naiba. Mi l-a recomandat pentru că știa că sunt un om rău și infect și voi râde cu nesimțire.

Filmul este o dramă penetrantă, sfâșietoare, zguduitoare bla bla bla mă scuzați am adormit revin deci este o dramă foarte dramatică despre o fată pe care o cheamă Prețioasa și e bazată pe cartea Push de Sapphire, în caz că nu v-ați dat seama. Auzind acest titlu îmi amintesc cu drag de Apocalypse Now: based on the novel Heart of Darkness by Joseph Conrad, Batman: based on the comic Batman by Bob Kane sau Avatar: based on a very bad script by James Cameron. Iar acum citiți blogul Bat câmpii: based on random, mostly stupid thoughts by Nadia Barbu. (mai mult…)

Vorbeam nu demult cu un amic cum laudele deșănțate aduse cărții De veghe în lanul de secară ne-au stricat experiența lecturii și mie și lui. Cartea cu pricina e drăguță și bine scrisă, dar nu prea memorabilă, mi-ar fi plăcut mult mai mult dacă n-aș fi auzit de la diverși caraghioși cum că e o capodoperă. E posibil ca un fenomen asemănător să se fi petrecut și cu filmul Avatar. Dar io zic că nu. Io zic că Avatar e pur și simplu un film cam prost.

Despre Avatar am auzit așa: că povestea e o tâmpenie, dar efectele speciale supermirobolante fac toți banii și te transpun într-o lume dă vis. Să vedem, zic eu, vreau și eu în lumea aia dă vis. Și am valorificat ocazia de a mă posta în fața ecranului IMAX cât o clădire de opt etaje (cred că IMAX-ul ăsta e invenția unui băiat cu puța foarte mică).

În deschiderea filmului, un nene a rostit pe un ton foarte nazal și plictisit următoarele: „BineațivenitlaImaxundetehnologiasecontopeștecurealitateașivăintroduceîntrolume devis (e, e? Ce vă ziceam?) dacăvisefacerăuîntimpulproiecțieiscoatețivăochelariișiînchidețiochiiprețdecâteva minute.”  Nu l-am înțeles prea bine ce-a mai zis după aia pentru că momentan am urechile mai defecte ca de obicei și mi se pare că toată lumea vorbește în altă limbă sau chiar tace, dar cu așa introducere, trebuie că urmează ceva grozav. (mai mult…)

(alt dialoguri imaginare cu scriitori morți, despre opera lor pe care Nadia ar aprecia-o dacă nu ar fi o ignorantă stupidă)

-cu Henry Miller, autorul unor romane care incep cu Tropicul și de asemenea al altora care se termină cu -Xus-

Nadia: Domnu Henri Milăr, aș vrea să vorbesc ceva cu dumneavoastră.

Henri Milăr: Da, sigur. Spune. Pizdă. Târfe. Fut, fut.

Nadia: Mi-ați spus cumva pizdă?

Henri Milăr: Nu, nu. Nu ție. Așa vorbesc eu. Ești o mimoză puritană șocată de îndrăzneala mea nonconformistă? (mai mult…)

Am stat trează până la o oră inumană, înaintea unei zile de luni, să văd Globurile de Aur live, deşi ştiam că se dau în reluare la o oră decentă, cu subtitrare, iar oamenii cu voce oribilă care se screm să traducă simultan la transmisia în direct mă enervează cumplit. Yes, I am a crazy person. Şi da, cei care traduceau şi comentau erau nişte imbecili. O fufă cu voce care te zgreapţănă până în adâncul măruntaielor şi îţi violează timpanele din toate poziţiile inclusiv anal, dacă timpanele ar avea anus, ţinea să îl acopere pe prezentator menţionând că “Ricky Gervais acum face glume. Şi…aaa…mai face glume. Şi în continuare face glume”. Printre altele, a pronunţat numele actriţei FRANCEZE Marion Cotillard ca în engleză, aşa cum spusese prezentatorul american (ceva…Meriăn Catilărd, gen), semn clar că neam de neamul ei nu auzise de ea. A, şi pentru o madamă de la UNATC, Fantastic Mister FOX este un film cu motani şi pisicuţe. Pentru alte perle consultaţi acest articol scris de un nene de la Caţavencu, că eu n-am răbdare. (mai mult…)

1. Ieri am văzut un film franțuzesc de artă, în cadrul festivalului filmului francez. Rezumat. O blondă drăguță lovește cu mașina un bursuc. Apoi o opresc niște tipi care împușcă niște tipe și vor să o împuște și pe ea. Ea fuge. Ajunge la o casă unde o babă stă în pat și vorbește cu un șobolan. Baba îi spune blondei că are țâțele mici și apoi moare. Blonda iese în curte și îi zice unui băiat drăguț: „Mă-ta e moartă”. Băiatul și soră-sa se duc repede să vadă ce și cum și apoi soră-sa își descheie bluza, se șterge cu vată pe țâțe și îi dă babei să sugă. NU GLUMESC. Baba învie. „Ce dracu se întâmplă aicea?” întreabă blonda și exact atunci îi cad chiloții. (mai mult…)

(Sau: Nadia față cu literatura clasică serioasă și elevată. Mesaje imaginare către oameni morți, fără șpirikismus.)

1. Către William Faulkner

Pe vremuri, când eram mică și proastă și îndrăzneam să-mi mai dau și eu cu părerea despre subiectul cetitului, se găsea repede cineva care să-mi spună cât de ignorantă sunt. Cel mai des am colectat, din mai multe surse, afirmația că io nu-s obișnuită cu lecturi dificile, complexe, îmbârligătoare de creiere. Și imediat mi se dădea și un exemplu: Uiliam Folcnăr.

Genii pustii: Ai citit ceva de Uiliam Folcnăr?
Nadia, făcându-se și mai mică: Păăăi. Ăăăă. Nu.
Genii pustii: Atunci cum îți permiți să vorbești? (mai mult…)