Posts Tagged ‘cultura’

Dragoste în vremea gripei porcine

Marţi, Februarie 2nd, 2010

(alt dialoguri imaginare cu scriitori morți, despre opera lor pe care Nadia ar aprecia-o dacă nu ar fi o ignorantă stupidă)

-cu Henry Miller, autorul unor romane care incep cu Tropicul și de asemenea al altora care se termină cu -Xus-

Nadia: Domnu Henri Milăr, aș vrea să vorbesc ceva cu dumneavoastră.

Henri Milăr: Da, sigur. Spune. Pizdă. Târfe. Fut, fut.

Nadia: Mi-ați spus cumva pizdă?

Henri Milăr: Nu, nu. Nu ție. Așa vorbesc eu. Ești o mimoză puritană șocată de îndrăzneala mea nonconformistă? (mai mult…)

De ce nu vă plac, adulților, desenele animate?

Miercuri, Ianuarie 20th, 2010

Am stat trează până la o oră inumană, înaintea unei zile de luni, să văd Globurile de Aur live, deşi ştiam că se dau în reluare la o oră decentă, cu subtitrare, iar oamenii cu voce oribilă care se screm să traducă simultan la transmisia în direct mă enervează cumplit. Yes, I am a crazy person. Şi da, cei care traduceau şi comentau erau nişte imbecili. O fufă cu voce care te zgreapţănă până în adâncul măruntaielor şi îţi violează timpanele din toate poziţiile inclusiv anal, dacă timpanele ar avea anus, ţinea să îl acopere pe prezentator menţionând că “Ricky Gervais acum face glume. Şi…aaa…mai face glume. Şi în continuare face glume”. Printre altele, a pronunţat numele actriţei FRANCEZE Marion Cotillard ca în engleză, aşa cum spusese prezentatorul american (ceva…Meriăn Catilărd, gen), semn clar că neam de neamul ei nu auzise de ea. A, şi pentru o madamă de la UNATC, Fantastic Mister FOX este un film cu motani şi pisicuţe. Pentru alte perle consultaţi acest articol scris de un nene de la Caţavencu, că eu n-am răbdare. (mai mult…)

Cugetări leneșe despre filme și filmulețe

Duminică, Noiembrie 29th, 2009

1. Ieri am văzut un film franțuzesc de artă, în cadrul festivalului filmului francez. Rezumat. O blondă drăguță lovește cu mașina un bursuc. Apoi o opresc niște tipi care împușcă niște tipe și vor să o împuște și pe ea. Ea fuge. Ajunge la o casă unde o babă stă în pat și vorbește cu un șobolan. Baba îi spune blondei că are țâțele mici și apoi moare. Blonda iese în curte și îi zice unui băiat drăguț: „Mă-ta e moartă”. Băiatul și soră-sa se duc repede să vadă ce și cum și apoi soră-sa își descheie bluza, se șterge cu vată pe țâțe și îi dă babei să sugă. NU GLUMESC. Baba învie. „Ce dracu se întâmplă aicea?” întreabă blonda și exact atunci îi cad chiloții. (mai mult…)

Băi Gabi, tu îți bați joc de mine?

Vineri, Noiembrie 6th, 2009

(Sau: Nadia față cu literatura clasică serioasă și elevată. Mesaje imaginare către oameni morți, fără șpirikismus.)

1. Către William Faulkner

Pe vremuri, când eram mică și proastă și îndrăzneam să-mi mai dau și eu cu părerea despre subiectul cetitului, se găsea repede cineva care să-mi spună cât de ignorantă sunt. Cel mai des am colectat, din mai multe surse, afirmația că io nu-s obișnuită cu lecturi dificile, complexe, îmbârligătoare de creiere. Și imediat mi se dădea și un exemplu: Uiliam Folcnăr.

Genii pustii: Ai citit ceva de Uiliam Folcnăr?
Nadia, făcându-se și mai mică: Păăăi. Ăăăă. Nu.
Genii pustii: Atunci cum îți permiți să vorbești? (mai mult…)

Jurnal de Anim’Est 4(episodul I)

Vineri, Octombrie 9th, 2009

Evenimentul care nu suscită interesul deosebit al niciunuia dintre cititorii acestui blog se apropie de sfârşit. Ca şi anul trecut, s-a remarcat prin două lucruri:

1. Filme mişto, conferinţe, masterclassuri si alte lucruri care provoacă fericire extatică maniacilor ca mine;

2. Poticneli organizatorice.

Despre lucrurile de la punctul doi puteţi citi destul de pe larg aici, unde eu povestesc plină de bucurie cum am aşteptat o oră şi jumătate filmul de la deschidere, sau aici, unde eu povestesc, la fel de plină de bucurie, cum, în altă zi, oamenii mi-au proiectat altceva decât scria pe bilet şi plătisem eu. Acum să vorbim despre lucruri mai plăcute, adică cele de la punctul unu. Şi, ca-n vremurile bune, să vă spun ce-am văzut. (mai mult…)

Tarantino s-a făcut mare

Joi, Octombrie 1st, 2009

Adică a făcut în sfârşit un film care are şi un subiect, nu doar o grămadă de personaje  cul, scene sângeroase şi referinţe cinematografice obscure azvârlite laolaltă şi amestecate. Sigur, „Inglorious Basterds” are şi din astea, de altfel nici nu-s lucruri foarte rele (intră la categoria mindless fun, pe care eu o prefer în stil Kill Bill şi nu, ca majoritatea femeilor, lăcrămoasă-romanticoasă a la Notebook/ Sweet November/altă prostie asemănătoare).


(mai mult…)