bat câmpii

(mai mult…)

De fapt, aveam de mult, asa, o vaga banuiala cum ca n-as fi in toate mintile sau ca, macar la un moment dat in viata, voi inceta sa mai fiu. (mai mult…)

Ceainic nou vine, ceainic vechi trebuie să plece. Pentru Illustration Friday, tema Renewal.

Ambalajul unei minunate piese de mobilier achiziționate de mama Nadiei în Anno Domini 2009

Greetings and salutations, visitor. You have entered The Zone where normal things don’t happen very often. It is called NadiaLand. Mai nou, la mine în baie, când dai drumul la apa de la chiuvetă, se umple CADA. Apa curge ÎN SUS din gaura de scurgere și umple cada. N-am mai văzut așa ceva de când sunt.

În timp ce maică-mea se uită la noul ei serial preferat, Zeke și Luther de pe Disney Channel (care nu e la fel de prost ca Hannah Montana, dar asta nu înseamnă prea mult), să trecem la lucrurile serioase pe care le face toată lumea, adică bilanțuri de sfârșit de an. Asta dacă tot am ratat momentul unei scrisori pentru Moș Crăciun, alt lucru pe care îl face toată lumea. Dar m-am gândit că bietul babalâc n-o mai avea timp și de mine cu atâția indivizi care îi cer să preschimbe apa în vin. (mai mult…)

Nu cred că am mai spus până acum, dar îmi place unde lucrez de când lucrez. Și îmi plac și discuțiile de la locul de muncă, de cele mai multe ori extrem de foarte simpatice și amuzante chiar și pentru puterea de înțelegere a Nadiei, pe care Nadie un nene a caracterizat-o drept un luptător de gherilă încruntat care stă într-o grotă și trage în tot ce mișcă.

Iată însă că azi am auzit o conversație cu următorul conținut: „Din ceas dedus, adâncul acestei calme creste, intrată prin oglindă în mântuit azur, tăind pe înecarea cirezilor agreste, în grupurile apei, un joc secund, mai pur. Nadir latent! Poetul ridică însumarea de harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi și cântec istovește ascuns cum numai marea meduzele când plimbă sub clopotele verzi. Chanel, Dior.” (mai mult…)