bat câmpii

(continuare de aici)

În ultima vreme am dezvoltat o mică obsesie/fascinație pentru niște ultrareligioase americane și comunitatea lor onlain. Totul a început de la mirificul site Ladies Against Feminism, pe care l-am răsfoit pagină cu pagină cu gura căscată. Apoi am luat la rând și linkurile din blogroll, întru ore întregi de bucurie nețărmurită- fie și numai titlurile blogurilor de antifeministe îmi produc un amuzament infinit. Toate au nume ca: Serving at Home, Joyfully at Home, Happy Momma, Domestic Hapiness, Noble Womanhood, Sacred Calling și așa mai departe.

Filozofia de viață a acestor tanti pornește de la premisa că tot ce merge rău în societate e din cauza feministelor. Se petrec mai multe divorțuri (și nu pentru că oamenii au căpătat mai mult curaj să pună capăt căsniciilor mizerabile odată ce divorțul a devenit mai acceptabil, nuu), bărbații nu-și mai întrețin nevestele pentru că din cauza feministelor s-a dublat forța de muncă și deci au scăzut salariile (în nici un caz nu e pentru că bărbaților le convine și lor să nu fie nevoiți să întrețină pe nimeni, nuu), iar femeile sunt nevoite să își irosească anii fertili cu școli, joburi și alte lucruri de care nu au nevoie (de parcă le-ar împiedica cineva pur și simplu să se mărite, să facă un copil și să fie casnice dacă asta vor, cum au făcut atât colega mea de bancă din generală, cât și colega mea de bancă din liceu.) (mai mult…)

Articol documentat și serios, scris de Ziua Femeii! În timp ce scriam, afară ningea cu oameni de zăpadă- vezi figura explicativă mai jos.

Eu și o prietenă, amândouă vag feministe, discutam posibilitatea de a începe un blog pe chestiuni feministe. Și tot discutam. Între timp am renunțat. Ea, nu știu de ce. Eu, pentru că mi-am dat seama că nu sunt feministă. Și că nu aș susține niciodată cauza femeilor-așa-în-general. De 1457 ori nu. Susțin doar cauza mea proprie și personală. Am avut perioade de feminism moderat, subliniez, moderat, dar mi-a trecut. Cu cât am petrecut mai mult timp ascultând (și citind-trăiască Internetul) ce zic femeile, cu atât am devenit mai tolerantă cu homosexualii. (mai mult…)

Să citim acest editorial. Sau comentariu. Sau pamflet. Sau ce-o fi. (OK, am făcut facultate degeaba, n-am învăţat cum să clasific un text atât de special). A fost publicat în secţiunea Cultură a Jurnalului Naţional. Am aflat de el cu ocazia indignării uneia din cele două feministe din România, care întâmplător e profă la Fejesece. Cică cele două feministe au dorit să publice un drept la replică, da’nu li s-a dat voie. În fine. Nu mă interesează în mod deosebit chestiunea legii UE în sine. (Treaba cu “doamnă/domnişoară”  chiar e sexistă dacă stăm să ne uităm la ea cu lupa, dar Parlamentul European mai avea cu siguranţă multe probleme de rezolvat înainte de asta.) Ce mi-a atras mie atentia este următorul aspect: autoarea e supărată rău de tot pe feministe fiindcă din cauza nefe…ricitelor acelea ea trebuie să muncească. (mai mult…)