Eu când vreau să merg la film, merg la film*
Luni, Aprilie 19th, 2010
Îmi plac filmele mai mult decât îmi plac cărțile. Poftim, am spus-o. Aștept să fiu zdrobită de disprețul intelectualilor rafinați.
Iar cel mai mult și mai mult îmi plac filmele la festivaluri. Festivalurile de film mă fac fericită, mă umplu de o stare euforică similară cu îndrăgosteala, doar că mai sănătoasă, căci în cazul filmelor nu s-a întâmplat vreodată să se termine cu mine blestemându-mi zilele, oricât de nereușite ar fi fost. Singurul lucru pe care îl blestem e faptul că nu am suficient timp, din cauza altor varii activități, să stau de dimineață și până seara cu ochii într-un ecran de cinematograf. Ceea ce nu înseamnă că nu mai fac asta din când în când. De exemplu, ieri am petrecut vreo șapte ore la NexT, fără să mă hrănesc cu altceva în afară de alune, Coca-Cola și povești pe celuloid. Un alt lucru care îmi întunecă bucuria e că anturajul meu e format preponderent din indivizi care nu-mi împărtășesc entuziasmul și obișnuiesc să-mi zâmbească cu condescendență în timp ce refuză politicos invitația de a mi se alătura, întrebându-se probabil ce mai vrea și nebuna asta de la ei. Însă există oameni cu care mă întâlnesc la fața locului și cu care m-am obișnuit: aceeași organizatori, aceiași voluntari, chiar și același public. Suntem cu toții o mare familie unită de Iubirea pentru Filme Dubioase. (mai mult…)
