bat câmpii

Trei ani de zile a petrecut Nadia în măreaţa instituţie de învăţământ superior Fejesece. Aici, a iubit, a urât, a fost veselă şi tristă, toate acestea nefiind doar metafore şi figuri de stil, vă asigur. Uneori, de multe ori, de fapt, a regretat că s-a dus acolo. Cu ce-a rămas, nu poate spune exact.

Dar, dar! Nadia e o persoană curajoasă! Care nu se teme de schimbări! Şi, pentru masterat, a ales o altă instituţie de învăţământ superior pe care să o înj…asta…frecventeze. Enter Senesepea. Pentru că n-a fost decât de vreo 2 ori pe la Senesepea pân acu şi nu poate spune cine ştie ce despre ea, eroina noastră, adică eu, va face o comparaţie între primele impresii generate de cele două facultăţi. (mai mult…)

-dezbatere deontologică de mare angajament, post-licenţă-

Decor: Terasa La Motoare. Personaje: trei (deja foşti) colegi şi (probabil) licenţiaţi în domenii diferite- un Jurnalist, un PR-ist, un Publicitar, toţi trei destul de alcoolizaţi. Punctul de plecare: perspectivele de carieră ale Nadiei. Trebuie să menţionăm că Nadia se află şi ea la masă şi, deşi foarte slabă, nu e încă invizibilă.

Jurnalistu’: Eu o văd pe Nadia o jurnalistă faină pe domeniul politic…
PRistu’: Nuuuu….nici gând. Eu n-o văd jurnalistă deloc.
Publicitaru’: Nici eu n-o văd…
Jurnalistu’: De ce nu?
PRistu’: Păi, pentru că pe Nadia n-o ţine să fie jurnalist. Când o să-i zică cineva „Despre asta n-ai voie să scrii, îţi scoatem articolul, îţi tăiem din el” sau mai ştiu eu ce, o să răspundă: „Du-te în p..a mea, s-o f.. pe mă-ta” şi pleacă. (În apărarea mea, trebuie să menţionez că nu mă exprim în felul ăsta decât în cazuri extreme.) (mai mult…)

-văzută de Nadia B. cu sprijinul cărţilor citite pentru examenul de Istoria Presei (pe care l-a promovat cu succes!)-

La început a fost cuvântul. Vorbit, scris, tipărit, după aia ziarele. Pentru lumea civilizată, ultima nenorocire a survenit prin secolul 17. În zona unde mă aflu acum, adică spaţiul românesc, vreo 200 de ani mai târziu. Se putea şi mai rău.
Primele ziare româneşti au fost Curierul Românesc (1829), al lui Ion Heliade Rădulescu, şi Albina Românească, al lui Gheorghe Asachi. Ambele publicaţii au suferit din pricina cenzurii! (Ceva mai încolo, îl găsim pe Asachi în post de cenzor guvernamental, croindu-şi drum cu foarfeca printr-un roman al lui Bolintineanu). (mai mult…)

În deschidere: more  Adobe Illustrator stuff. Pentru Illustration Friday, tema: Hierarchy. Deja detest Illustrator. Desenatul ăsta vectorial în general mi se pare oribil şi fără suflet.

-ultima însemnare despre Fejesece…-
…asta în cazul în care scap cu bine de părţile dezgustătoare care urmează (sesiune şi licenţă) şi despre care nu am nici un entuziasm să vorbesc. (mai mult…)

Trei telenovele de succes

1. “Pinguinii de sex incert care se iubeau, adică de fapt doar unul dintre ei”, episodul 5

2. Mariciui (mai mult…)

O profesoară pe care o considerăm frumoasă şi deşteaptă şi pe care o admirăm cu toţii mi-a aplicat zilele trecute o lovitură dureroasă în amorul propriu. M-a chemat la fejesece în vacanţă să discutăm despre referatul meu; eu o cam băgasem pe mânecă- zic eu către mine, să vezi c-am făcut un referat de toată jena. Când colo…
„Vă chemasem pentru că lucrarea dumneavoastră era foarte bună şi voiam să mă asigur că nu e făcută de altcineva. Pare scrisă de cineva care a înţeles cartea şi ideologia.” (Era o analiză la „1984″ de Orwell din perspectiva ideologiei comuniste).  (mai mult…)