Eloiza
Miercuri, August 6th, 2008
Pentru că e foarte cald, uşa dintre camera Nadiei şi balcon stă deschisă mereu. Acest lucru aduce 2 beneficii vitale umanităţii:
1. Vecinul de vizavi se poate holba cu spor când Nadia se schimbă de haine, în special noaptea, când Nadia desfăşoară această operaţiune cu lumina aprinsă.
Şi 2. Gândacul care a poposit pe balconul nostru poate să ne viziteze din când în când.
Nu e un gândac de bucătărie. În bucătărie, a se nota, nu avem gândaci. Este un gândac de balcon, mare cât o prună mică, şi totuşi atât de rapid în mişcări că Nadia n-a reuşit să-i vină de hac până acum.
Nadia: Mamaaaa! Iar a intrat gândacul ăla mare în cameră!!!!
Mama: Eloiza! Ieşi afară şi fii cuminte!
Nadia: Eloiza??
Mama: Da, aşa o cheamă.
Nadia: De ce Eloiza?
Mama: Păi uită-te la ea, nu ţi se pare că seamănă puţin cu Eloiza?
În telenovela „Trădarea”, la care Mama se uită din motive obiective (Mario Cimarro- tall, dark and handsome) există o femeie fatală cu ochii verzi şi părul roşu pe nume Eloisa. Nadia se uită la gândac îngândurată, apoi apucă un papuc şi aleargă pentru a enşpea oară în scopul uciderii Eloizei, care fuge cu picioarele ei multe şi scurte de gândac fix sub patul-canapea.
Nadia: Mamă, gândacul ăla scârbos s-a băgat sub pat. Dacă tot ai botezat-o, spune-i să şi plece. Zi-i în spaniolă, eventual.
Mama (râde): Eloiza! Vallate de aqui enseguida!
Nadia: Nu iese.
Mama: Las-o mamă în pace. Ce rău poate să-ţi facă? E mai mică decât tine.
Nadia: Nu mi-e frică. Doar că e mare şi neagră şi urâtă.
Mama: E doar un gândăcel. Mai vine şi ea pe aici, nu tot timpul, în general stă afară. Are bun-simţ.
Nadia: Trebuie să dăm cu otravă.
Mama: De ce? Aşa avem şi noi un animal de casă.
Am avut tot felul de animale de casă: 2 iepuri, 2 cocoşi, 3 câini şi o pisică. Dar asta e de-a dreptul ridicol. Eloiza trebuie să dispară, am zis. Când o prind, o calc cu ceva mai zdravăn…mă duc să-mi caut pantofii din perioada André.
