bat câmpii

Illustration Friday.

On the sea, once upon a time, O my Best Beloved, there was a Whale, and he ate fishes. He ate the starfish and the garfish, and the crab and the dab, and the plaice and the dace, and the skate and his mate, and the mackereel and the pickereel, and the really truly twirly-whirly eel. All the fishes he could find in all the sea he ate with his mouth–so! Till at last there was only one small fish left in all the sea, and he was a small ‘Stute Fish, and he swam a little behind the Whale’s right ear, so as to be out of harm’s way. Then the Whale stood up on his tail and said, ‘I’m hungry.’ (Rudyard Kipling, Just So Stories)

Ca să ştiţi, în desen nu e Acel peştişor şi nici Acea balenă.

free from buburuza on Vimeo.

Ceea ce vedeţi este cea mai recentă tentativă în arta animaţiei, inspirată de poezia de mai jos:

Il a tant et tant pleuré
Le petit poisson doré
Que le vase a débordé.

Et l’eau a coulé, coulé
Emportant le prisonnier
Vers la valée du verger.

Aujourd’hui, dans la rivière,
Il promène heureux et fier
Ses ècailles de lumière.

Ca de obicei, nu ştiu cine a scris poezia. Apreciaţi, vă rog, că le fac din ce în ce mai lungi şi la un moment dat îmi va ieşi un desen animat de durată decentă cu care o să mă înscriu la Animest. Nu, nu glumesc.

Bonus: desenul este sneak preview dintr-o poveste pe care o scriu precum şi desenez!  Sau o las baltă, în funcţie de ce chef am.

Alte experimente cu programu’de animaţie.

Peştişorul sictirit face pe Solomon cu nişte certăreţi.

Peştişorul sictirit pune la punct nişte îndrăgostiţi.

P.S. 1

P.S. 2 În acest moment sunt de părere că blogul o să ia o pauză cu durata cuprinsă între o zi şi o nouă eră glaciară. Sunt foarte obosită de parlamentările familiale pe tema lui şi tot obosită se simte şi sinceritatea mea obişnuită, precum şi umorul meu involuntar înnăscut.  S-ar putea să-mi treacă până mâine.

Peştişorul sictirit îl întâlneşte pe rechinul Dinţişor.