bat câmpii

free from buburuza on Vimeo.

Ceea ce vedeţi este cea mai recentă tentativă în arta animaţiei, inspirată de poezia de mai jos:

Il a tant et tant pleuré
Le petit poisson doré
Que le vase a débordé.

Et l’eau a coulé, coulé
Emportant le prisonnier
Vers la valée du verger.

Aujourd’hui, dans la rivière,
Il promène heureux et fier
Ses ècailles de lumière.

Ca de obicei, nu ştiu cine a scris poezia. Apreciaţi, vă rog, că le fac din ce în ce mai lungi şi la un moment dat îmi va ieşi un desen animat de durată decentă cu care o să mă înscriu la Animest. Nu, nu glumesc.

Bonus: desenul este sneak preview dintr-o poveste pe care o scriu precum şi desenez!  Sau o las baltă, în funcţie de ce chef am.

(Măreaţa epopee ia sfârşit)

-scris chiar de Nadia-

“E clar”, zise ea cu tristeţe,” trează până dimineaţă!
trebuie să mă resemnez cu insomnie pe viaţă.
Acum, iarăşi, obosită, eu mă duc la treaba mea.
Să am ceva energie, ce-ar fi să-mi fac o cafea?”
Şi cum a sorbit girafa din cafeaua aromată
A cuprins-o-un somn cum nu mai avusese niciodată!
S-a culcat, şi, liniştită, a dormit pân-la amiază
Iar de-atunci nu s-a întâmplat toată noaptea să stea trează.

Cu acestea fiind rostite, povestea s-a cam sfârşit
Cu girafe, insomnie şi cu final fericit.

-scris de Dragoş Ariciul-

Şi aşa tot stând biata
Tot gândind şi concentrată
La momentu-n care slabă
A facut-o tare lată,

Numa’ ce-auzi cocoşul
De pe gard strigându-şi “rigu”
Şi prietenul său cucu, completându-l
Cucu -riguuu!

Altă noapte nedormită
Cu girafa din poveste
Căreia nici pân-acuma
Fapta rea n-a dat de veste.

Era cam pe dimineaţă,
Pe la 5 sau 6 aşa
Printr-a ochilor roşeaţă
A văzut ea o cafea.

Şi sorbind din cana largă
Băutura aromată
Jos pe patul dinspre masă
A cazut girafa lată!

Şi-a dormit de-atunci continuu
Poate doarme şi acum
Aşteptând venind pe valuri
Când pe apă, când pe drum

Un giraf cu coama deasă
Şi cu gâtul cel mai mare
Care să o ia acasă
Să-i fac-un espresso…lung!

-scris chiar de Nadia-

“Nu merge cu oile, să întreb pe cineva mai deştept.
Mă duc la elefant, am auzit că-i un animal înţelept.”
“Ai ceva pe conştiinţă”, i-a zis elefantul încruntat.
“Când ai conştiinţa curată adormi imediat!”
“Ce e aia conştiinţă?” întrebă girafa neştiutoare.
“Înseamnă că ai făcut cuiva un rău foarte mare
Şi acum te simţi vinovată, chiar fără să ştii
Aminteşte-ţi, cere-ţi iertare, să vezi cum vei adormi.”
Girafa s-a chinuit deci să-şi aducă aminte
Când a fost ultima oară când nu fusese cuminte.
S-a gândit, s-a gândit, nimic rău nu făcea
Dimpotrivă, toată lumea din savană o iubea
De voia cineva un fruct din vârf de copac
Girafa i-l culegea pe dată ca să îi facă pe plac.
“Conştiinţa mi-e curată!” Strigă girafa bucuroasă.
“Am şi eu un merit că-i viaţa-n savană frumoasă”.
Dar vezi că gândindu-se aşa, mai rău a obosit
S-a făcut dimineaţă, şi girafa tot n-a dormit.

-scris de Dragoş Ariciul-

Merse astfel girăfioara
La Săndel ca să întrebe
De ce se stresează noaptea
Când ar trebui să se viseze.

Că e mică precum ‘bina
Şi că are aripioare
Zboară peste flori înalte
Bâzâind umpic prea tare.

Şi să-i spună de sub ea
Prin nori pufoşi şi dând c-o labă
Din trei maimuţe una rea
C-a uitat şi de-o silabă.

Săndeluş e elefantul
Supărat c-a lui mămică
Bând suc de cocos într-o seară
I-a dat nume de pisică

“Eşti plăpândă şi mioapă
Şi-am văzut la viaţa mea
Mai deşteaptă decât tine
Chiar şi o omidă şchioapă!

Elementar s-ar putea spune,
Când în noapte te roteşti
Chinuind trăgând de coadă
Oi, pisici, maimuţe, peşti.

Tu nu dormi căci nu te lasă
Atârnându-ţi vina grea,
Conştiinţa dureroasă
C-ai minţit pe cineva.

Ai furat sau îmbrâncit
Mititei colegi de şcoală
Eşti aicea pe pământ
Nu girafă, ci o boală!”

“Dar eu sunt fetiţă bună
Şi mănânc, mă spăl gât
Dau frunziţele gustoase
S-ajungă la orice rât.

Dar de spui tu, înţeleptul
C-am greşit, aşa o fi.
Şi să nu stea dreaptă coada
Fapta rea o voi găsi!”

Şi se tot foi săraca
Să încerce a găsi
Lucrul rău ce-n fiece noapte
Nu o lasă a dormi.

“Să fi fost atuncea oare,
Când dansând uşor pe vârfuri
Am trecut încet pe lângă
O familie de ienupări?

Sau când aricelul Gopo
Hop si el să crească mare
A-nceput să îmi mănânce
Din trei, două feluri de mâncare!?”

-va urma-

-scris chiar de Nadia-

Girafa avea încredere în prietena sa.
„Dacă zice ea că-i bine, păi atunci voi număra.”
Şi când se face iar vremea de culcare
Girafa noastră se pregăteşte de numărătoare.
O oaie, două oi, uite-aşa timpul trece
Dar imediat ce număratul ajunse la zece
Girafa, care nu prea se ţinuse de carte
Îşi dădu seama că nu ştie ce vine mai departe.
„Ce urmează după zece? Vai de mine, am uitat!
Se vede că la matematică deloc n-am învăţat!”
Pentru că nu-şi amintea singură, fără doar şi poate,
Girafa se apucă să-şi caute cartea de mate.
Manualul de aritmetică nu fu de găsit
În schimb, găsi cărţi de muzică şi gătit
Chiar şi o culegere de literatură comparată
Dar ce folos, nicăieri cartea căutată.
Tot scormonind prin volume, vremea somnului s-a dus,
Şi girafa din nou geană pe geană n-a pus.

-scris de Dragoş Ariciul-

Trece ziua şi pătuţul
Îşi primeşte iar girafa
Care începe în odaie
Să adune oi cu oaie.

Merge una, trec chiar două
Ajung oile la nouă.
Sar de 10, unşpe chiar
Doişpe-i însă în zadar.

“Nu mai ştiu ce mai urmează
Tot sărind peste gărduţuri
Oile-astea mă ţin trează!”

-va urma-

Scris de Nadia

Un lucru de care însă girafa nu-şi amintea
Pentru că de obicei îi amintea mama sa
Era că încă din fragedă copilărie
Laptele îi provoca o groaznică alergie.
Şi uite aşa, imediat ce din lapte a gustat
Nici nu apucase să se întindă în pat
Când simţi o mâncărime înfiorătoare
Imediat, scărpinându-se, sări în picioare!
Pentru că girafele au gâtul foarte lung
Nici măcar să se scarpine ca lumea n-ajung
Sărmana girafă se freca de un copac
Şi plângea disperată: „Acum ce mă fac?”
Tot scărpinându-se aşa, evident, n-a aţipit
S-a făcut iar dimineaţă, şi girafa n-a dormit.
Când au venit zorile, i-a mai trecut alergia
Dar ce nu i-a trecut cu nici un preţ-aţi ghicit, insomnia.
Obosită şi tristă, girafa merse, în fine
La prietena ei cea mai bună, zebra cu buline.
(Zebrele au dungi în mod obişnuit, e corect
Faptul că aceasta e cu buline să nu vă pară suspect
Sunt tot felul de poveşti, unele mai ciudate
În cea de faţă zebrele au buline colorate)
„Aşa deci?Ai insomnie?” zise zebra cu buline
„Să îţi spun ce leac am eu atunci când nu dorm prea bine.
Dacă sunt prea supărată de atâtea griji, nevoi
Ca să aţipesc îndată, mă apuc să număr oi”.
„Cum să număr oi, surioară? N-am văzut oi în savană!”
„Nu e oaia importantă! Mintea o ai de pomană?
Oile, draga mea, doar ţi le imaginezi
Şi tot numeri, şi tot numeri, curând ajungi să visezi.”

Scris de Dragoş Ariciul (Uite, Ariciule, nu-ţi mai zic D.M.)

Însemnând într-un carnet,
Girăfioara-şi aminteşte
Şi spre seară pe-aragaz
Cald lăpticul clipoceşte.

Ursuleţul mic de pluş
Stă pe pat şi o aşteaptă
Să îi spună o poveste
Cu un prinţ şi cu o fată.

Curge strofa, bea lăpticul
Dar somnicul e absent
Şi girafa nu se culcă
Privind pe pereţi atent.

Ca o nucă în perete,
Dimineaţa-i veselie
Peste tot pe lângă pete
I-a crescut o alergie.

“N-am închis deloc o pleoapă,
Şi lăpticul de aseară
Mi-a dat peste tot pe piele
Iritaţie roşioară.”

Merge iarăşi obosită,
Prin savană la-ntrebat
Şi găseşte lâng-un cactus
Zebra dornică de sfat.

“Trebuie”, îi zice dânsa
Noaptea pentru ca s-adormi
Ţopăind peste gărduţuri
Să te-apuci să numeri oi.”

-va urma-

-scrisă chiar de Nadia-

Fără să doarmă deloc, azi aşa, mâine aşa
Girafa noastră începuse a se îngrijora
Pentru că spre soluţie singură nu găsea cale
S-a gândit să ceară şi sfatul altor animale.
„O să-i întreb pe hipopotamii care locuiesc în lac
Cred că se pricep la somn, în fond, numai asta fac.”
„Nu poţi dormi? Ce urât”, oftă hipopotamul grăsan
„De n-ai somn liniştit, o noapte îţi pare un an.
Când te culci, bea nişte lapte”, o sfătui el blajin,
„Sau chiar, şi mai bine, un pahar-două de vin”.
„Nu vorbi de vin! Ăsta-i un basm de copii
Ce-or să zică de noi părinţii lor de-or citi??”
Strigă girafa insomniacă uşor indignată
Dar se hotărî totuşi să urmeze sfatul pe dată.
(Cel legat de lapte, bineînţeles)
Şi sperând, biata de ea, la un imediat succes
A încălzit în seara aceea un pic de lăptic
Şi, de nerăbdare, l-a băut din ibric.

-scrisă de D.M. Ariciu-

Lângă lacul din savană,
Mormăind şi buhăind
Domnu’ Tamu dă din coadă,
Şi-o ascultă chiar zâmbind.

“Tu nu ştii?”, îi spuse el,
Dându-se mai deoparte
“Că nimic nu te adoarme
Ca un păhăruţ cu lapte?

Pui lăpticul în ibric
Să se dea în foc, nu tare
Şi-l dai pe gât chiar când
Pui ciorapii de culcare.”

-va urma-