bat câmpii

-poveste în rime fără nici o consideraţie pentru metrică şi versificaţie imaginată şi desenată de Barbu C. Nadia-Simona-

Episodul 1

-scris chiar de Nadia-

Povestea noastră e despre girafa cu insomnie.
Şi pentru că avem o singură girafă în poezie,
Îi vom spune simplu „girafă”. Care girafă? Se ştie!
În situaţiile când de mai multe girafe discutăm
Le dăm nume sau porecle, ca să nu le confundăm.
Girafa noastră avea o problemă cam gravă:
De o vreme încoace, de nesomn era bolnavă.
Se culca liniştită în patul ei din savană
Şi aştepta să îi vină moş Ene pe geană
Sau Omul de nisip, sau ce nume-o fi cu noroc
Cum aţi vrea să-i ziceţi, el nu venea deloc.
Girafa se tot întorcea, se foia şi ofta
Veneau zorile şi ea nici un pic nu dormea.
De dimineaţă, treburile de girafă o aşteptau
Toate animalele din savană bucuroase se trezeau
Iar trista girafă, mai obosită decât s-a culcat
Trebuia, vrând-nevrând, să se scoale din pat…

Tot episodul 1

-scris de valorosul nostru colaborator (nostru? cine suntem noi??), D.M. Ariciu-

Este noapte
Şi savana doarme toată.
Doar girafa suparată
Pe tavan ştie-orice pată.

Închide ochii, îşi ţine suflul
Se roteşte ca o moară
Poate-poate îi vine duhul
Zburător sa o adoarmă

Dar nu poate,dimineaţa taman bine
Victorioas-alungă noaptea
Veselă ca un copil
Ce-a trecut în clasa-a şaptea

Poate ştie domnu’ Tamu
Vesel spuse girăfioara
De ce nu dorm tot anu
Şi stau trează ca …….(n.n. aici nu este cenzurat, dar autorul nu a găsit rima potrivită. Încă aşteptăm.)

-va urma-

Later Edit: Sus-numitul colaborator a rezolvat problema rimei rescriind ultima strofă, care sună acum aşa:

„Poate ştie domnu’ Tamu”
Iute spuse chiar girafa
“De ce nu dorm eu tot anu’
Şi nu-nchid deloc pleoapa.”

Poezii dedicate Nadiei în luna martie:

[Poet nr 1, licean, actor amator, fan Eminescu]

Arata-mi steaua ta ce straluceste dintre toate
Mai mult decat aurul de 24 de carate
Ai grija ce alegi cand arati cu degetul
Multi au bani si faima dar le lipseste respectul… NU ?
Nu disconsidera valorile reale
Doar ele raman modele in secolele urmatoare
Orice analfabet cumpara diplome
Nu-i purta stima’n cel mai fericit caz e prost cu diploma
Bani sunt simple hartii ce zboara repede
In timp ce faptele mari raman pastrate in suflete
Sunt generatii intregi din care poti sa alegi
Sunt poate mii de personaje care au lasat ceva in spate
E vorba de-o tara de decenii si genii
De romani ce n-au pierit dealungul vremii
Ridicati pe postamente inalte persoane neinsemnate
Nu va lasati orbiti de vorbe cï de fapte

(Yo, man! Jos cenzura! Acţiunile voastre ne alimentează ura…)

[Poet 2, PR-ist]

In haine negre de copil uitat
Coboara Isus in orice seara
La tampla sufletului meu
Soptindu-mi tristele povesti
Cu tine plecata in nesfarsitele poteci.

(Admiratorul în cauză nu citeşte acest blog, altminteri ar şti că o poezie despre Isus e cea mai sigură cale să NU cucereşti inima Nadiei.)

[Poet 3, deviant]

Eu sunt cel ce traieste in tine,
uita-te doar in oglinda mai bine
eu sunt copilul – copilul din tine
eu te ridic te fac sa fi mai bun
eu te las sa fi un pic nebun,
sunt partea din tine care stie ce-i bine
eu sunt copilul – copilul din tine
sunt tot ce stii tu despre frumos,
eu nu te las s-arunci hartii pe jos
eu iti arat tot ce e bine,
te-nvat sa privesti lumea prin mine

Esti superba, te ador!

(Observ o neconcordanţă dubioasă între declaraţia din final şi restul poeziei în ceea ce priveşte genul persoanei care a inspirat creaţia. Şi de ce copilul din mine n-are voie să arunce hârtii pe jos?)

Disclaimer: Nadia nu poate garanta pentru autenticitatea creaţiilor. De exemplu, în cazul poetului nr.1, nu poate asculta fiecare album hip-hop apărut în România ca să verifice originalitatea acestei poezii a la Paraziţii. De asemenea, nu poate garanta în nici unul din cele 3 cazuri că ea este într-adevăr muza care a inspirat versurile. Dar aşa e Nadia: ea crede tot ce-i spun băieţii.

(Piesă de teatru urban într-un singur act, şi totuşi nesfârşită)
Decor- autobuzul nr 300.

O tanti veselă: Nu vă supăraţi, unde are capătul?

Nadia: Aproape de Universitate.

Tot tanti, tot veselă: Şi de acolo pot să ajung repede pe Calea Victoriei?

Nadia: Da…vă lasă aproape.

Urcă o tânără cam bătrână şi nu foarte spălată. Se proţăpeşte în centrul geometric al autobuzului.

Tânăra: A fost odată ca-n poveşti, a fost ca niciodată, din rude mari, împărăteşti, o preafrumoasă fată!

Nadia: (aparte) Hopa. O admiratoare a lui Eminescu! Oare vrea şi bani pentru asta sau e doar nebună?

Tânăra iubitoare de Eminescu (cu intonaţie tânguitoare, dar plină de patimă): Şi era una la părinţi, şi mândră-n toate cele, cum e fecioara între sfinţi şi luna între stele!

Nadia: (aparte) Sunt curioasă dacă ştie mai mult de 2 strofe…

Spre surprinderea tuturor, inclusiv a Nadiei, admiratoarea lui Eminescu ştie mai mult de 2 strofe din Luceafărul, şi recită fără să se încurce, cu talent declamativ. Atmosfera romantismului eminescian umple autobuzul şi gropile din asfalt, până când, pe la jumătatea poeziei, recitatoarea se opreşte brusc, se trânteşte pe un scaun liber şi îşi ascunde îndurerată faţa în mâini. Până la urmă, voia bani sau e doar nebună?

Un bătrânel cu căciulă rusească, aşezat faţă în faţă cu ea: Domnişoară!

Ea: (tresărind) Da!

El: Ştiaţi că nimic nu se face fără voia lui Dumnezeu?

Tanti cu calea Victoriei se apropie din nou de Nadia.

Tanti (cu o veselie iritantă): Nu vă supăraţi, unde are capătul?

Nadia: La a doua.

Tanti: Şi de acolo pot să ajung pe Calea Victoriei?

Nadia: V-am mai spus că da.

Bătrânul cu căciula rusească a început o dizertaţie pe teme religioase pentru tânăra iubitoare de Eminescu.

Bătrânul: Cu toţii suntem nepoţii lui Noe, care a venit cu arca înapoi pe Pământ…e dovedit! Eu mă iau la întrecere cu orice evoluţionist, şi îl răpun, îi demonstrez că mă trag din Noe! Am mai vorbit cu evoluţionişti, şi le-am arătat eu lor! Pe oricare îl răpun!

Admiratoarea lui Eminescu(blând) : Dumnezeu este în toate.

Bătrânul: Da! Degeaba încearcă ei să ne îndepărteze de la Dumnezeu! Vor să ne târască în păcat, dar Dumnezeu e aici, şi noi l-am găsit.

Tanti cu Victoriei( din ce în ce mai veselă, vine iar spre Nadia): Mai e mult până la Calea Victoriei?
Nadia: La prima!

Iubitoarea de Eminescu: Pot să vă pun o întrebare?

Bătrânul: (exaltat)Oricâte!

Iubitoarea de Eminescu: De ce a făcut Dumnezeu omul?

Bătrânul: Dumnezeu a făcut omul pentru că s-au răzvrătit îngerii…că altfel nu l-ar fi făcut. Şi acuma, fiecare om când se naşte, primeşte un înger bun şi un înger rău. Ăla rău e trimis de Satana! Dar eu când văd că vine Satana la mine, că vrea să intre în mine, mă întemniţez şi mă rog la el, şi aşa îl birui!

Tanti cu Victoriei (profită de o oprire la stop ca să-i bată în geam şoferului) Nu vă supăraţi, asta e Calea Victoriei?

(Cortina.)

Am promis c-o să povestesc ceva amuzant, aşa că ar fi cazul să mă ţin de cuvânt. Şi cum altfel ar putea să se amuze o fată drăguţă şi cu inima împietrită ca mine, dacă nu pe seama băieţilor? Vorbeam, de curând, cu o veche prietenă despre online dating, iar ea îmi povestea despre sutele de mesaje pe care le-a primit când a avut curiozitatea să ţină un astfel de anunţ timp de vreo două săptămâni. Neştiutoarea de mine s-a arătat destul de sceptică: ei, cum, chiar aşa, sute? Chiar atât de mulţi oameni care n-au altceva de făcut? S-au terminat cluburile şi barurile pentru agăţat, de se înghesuie lumea la întâlniri pe neve?

Şi cum părea să fie oricum un experiment social interesant, am vrut să văd şi eu ce răspunsuri se primesc la un anunţ din ăsta. Mi-am făcut un cont pe un site de profil, l-am decorat cu 2 vorbe bine simţite şi 2 poze autentice (fiindcă nu deţin fotografii cu altă tipă mai mişto ca mine) şi l-am lăsat la îndemâna celorlalţi utilizatori timp de trei zile. În acest timp, profilul meu a primit vreo 300 de accesări, în jur de 100 de mesaje şi câteva zeci de invitaţii pe chat. Nu-i rău, pentru o fată care în gimnaziu era poreclită Betty! Din păcate, deşi în cele 3 zile sus-menţionate m-am distrat copios, a trebuit să renunţ la frumosul meu profil, căci nu mi-ajungea nici măcar cantitatea mea impresionantă de timp liber pentru lectura atâtor declaraţii interesante. De răspuns, nici nu se mai pune problema!

Dacă sunteţi curioşi cam ce fel de mesaje primeşte o fată pe un site de genul ăsta, o să le reproduc mai jos pe câteva din cele mai reprezentative. Jur pe cravata mea de pionier că n-am modificat nici măcar o virgulă.

Buna! Ai o privire profunda..imi place asta!

Buna hai sa ne cunoastem!!lasa si u un id de messsssss te sarut dulce

Da,mie imi place de tine si vreau sa ne cunaoastem,sa descoperim lucruri comune.
Esti foarte dulce si imi place expresia privirii tale.Cu siguramta stii ce vrei si ce iti place.Am sa astept un semn de la tine.Pupici pe licurici,
Mircea

Buna…crezi c-am putea avea si noi o aventura amoroasa? ) as face orice pentru o noapte u tine…

(Şi o variaţiune pe aceeaşi temă, dar cu beneficii financiare )

Buna, sunt un tip de 30 de ani din Cluj, 182, 85kg…caut sa intalnesc fete cat mai dragute pentru companie… Tie, cum am vazut poza, si daca e reala, as fi instare
sa-ti ofer 400-500 de euro pentru a petrece o noapte impreuna…Sper ca nu te-am facut sa te simti jignita… si de ce nu sper sa ajung sa te intalnesc… Ce conditii si pretentii ai avea…? Sper sa-mi raspunzi…

(Sigur că nu-s jignită! Doamne! Oare cum aş putea fi??)

..vrei sa fii sotzia mea?…mergem in luna de miere…;)…da-mi idu tau d mess shi itzi trim poze etc…pup

Ce buze ai…visez sa le ating

buna , nu lua aceste cuivnte ca venind de la un baiat , ia-le ca venind de la un poet .
vroiam sa zic ca esti o fata foarte frumoasa , si ca semeni foarte mult cu actrita Catherine Zeta-jonnes , felicitari mamei tale , are o fata foarte frumoasa .
stiu ca o sa sune ca vrajeala iesftina , dar nu este …. ori o sa sune foarte penibil , in acest caz .. cred ca m-am facut de ras … :”>.

(Tipul ăsta a ţinut să-mi şi demonstreze că e poet, aşa că mi-a trimis a doua zi, alături de o felicitare cu trandafiraşi, următoarea poezie:)

Tu pentru mine esti un mister , Cum este luna de pe cer , Privirea ta ma atrage , Timpul e limitat , Imi displace , Deja s-antamplat … Luna usor se retrage , … Cum luna a disparut de pe cer … , La fel si tu ai plecat , Lasand in urma ta , Un fin parfum de farmec si mister .

ai chef sa ma vezi pe yahoo mess cum ma masturbez? daca da lasa un id de mess…

sarut-talpile Stapana, ma numesc marian si sunt un sclav care crede in Suprematia Femeii. imi permiteti sa vb cu Dv, Va rog frumos?

(şi din nou variaţiuni pe o temă dată: străinezul care nu ştie româneşte)

hello…I am from Dubai I want know you more…do u have time?I not Romanian.I care in you I want know you I want come to romania when I have trust from you
how are you?do you speak english?i hardly talk romanian…

A se menţiona că la capitolul “interese”, alter-egoul meu virtual a bifat: prietenii şi discuţii. Vă daţi seama dacă ar fi ales să bifeze “sex”?

M-am saturat de citit stiri si de urmarit analisti la TV. A trecut doar un semestru si deja m-am saturat de subiectele presei romanesti. Totul mi se pare atat de ridicol, incat ma mir cum de cei implicati nu isi dau seama. Sau isi dau seama si mizeaza pe principiul: “dati prostimii paine si circ”.

Ce e mai trist e ca povestile astea nu se termina niciodata cu bine, dreptatea nu invinge si nu traim fericiti pana la adanci batraneti. Ba chiar dimpotriva. De ce se mai obosesc oamenii sa-si invete copii povesti? Nu e o idee prea buna sa faci copilul sa creada ca lumea e frumoasa. Si poate ca de-aici iese si jurnalismul ‘a la Caracudi’. Pentru ca oamenii simt nevoia sa citeasca povesti construite dupa tiparul clasic, musai cu o invatatura de tras la sfarsit.

Povestea mea preferata, atunci cand eram mica, era o poezioara stupida, pe care am recitat-o in serbarea Abecedarului. Nu imi mai amintesc cum se numea, dar hai sa-i spunem “Iepurasul si Morcovul”, pentru ca despre asta era vorba: un iepuras care, prin intermediul sus-numitului morcov, stabileste relatii interpersonale de intrajutorare cu vecinii lui, Calul, Oaia si Caprioara. Basmul in sine era cam monoton si redundant (motiv pentru care, la serbare, eram intrerupta periodic de aplauzele spectatorilor plictisiti), dar finalul sustinea o teza de mare valoare: Iepurasul este atat de bun, incat e gata sa renunte la morcov, si tocmai de aceea morcovul ramane al lui.

Asadar, iubiti copii/morcovul calatori

La calut si la mioara/ si inapoi la caprioara

Si precum vedeti si voi/el se-ntoarse inapoi

Prin zapezi si prin furtuni./Asa da, prieteni buni!

Cum sa tragi asemenea invataturi folositoare din presa de azi?

O alta poveste la fel de utila, preferata de mine si axata pe igiena dentara, suna cam asa:

A fost odata un baietel pe care il chema Jorg (a se citi Iorg). Il chema asa, fiindca era neamt.Pentru ca toata ziua ii placea sa manance numai dulciuri si zaharicale, toata lumea il striga “Jorg pofticiosul”. Daca cineva ii dadea vreun ban, el isi cumpara dulciuri.

Si tot asa, Jorg manca dulciuri in fiecare seara si nu se spala pe dinti, pana cand, intr-o zi, a venit la el…Omuletul care aduce dureri de dinti. (A se imagina aici o ilustratie cu Omuletul, inconjurat de o hora de dintisori veseli care se tin de mana- si da, in desene, dintisorii au maini). Omuletul era mic, verde si avea un fel de tarnacop in dotare, cu care a inceput sa ciocaneasca in dintii lui Jorg…

Urmarea era ca Jorg a trebuit sa mearga la Dentistul Prietenos, care i-a reparat maselele pe data. Sfarsitul, era, insa, de data asta,cam neverosimil si strica intreaga incercare de a inocula valoarea morala a spalatului pe dinti: dupa aceea, eroul nostru n-a mai mancat niciodata dulciuri…cea ce stim cu totii ca nu se poate intampla.