De fapt, aveam de mult, asa, o vaga banuiala cum ca n-as fi in toate mintile sau ca, macar la un moment dat in viata, voi inceta sa mai fiu. (mai mult…)
Un restaurant fast-food din București. Nadia, care își permite să mănânce de la fast-food, pentru că e slabă ca un prizonier de la Auschwitz, își ia tava de pe tejghea și vrea să se ducă la masă. În timpul acestei proceduri, îi pică ziarul din mână. Un băiat care stătea la coada de alături, fără semne distinctive și îmbrăcat semi-trendinez, observă.
Băiatul: Vezi că ți-a căzut ziarul.
Nadia (îl ridică): Mulțumesc.
(pauză)
Băiatul (vine după Nadia): Să-ți fie rușine.
Nadia: Poftim?
Băiatul: Să-ți fie rușine!
Nadia: Că mi-a căzut ziarul? (mai mult…)
1. Ieri am văzut un film franțuzesc de artă, în cadrul festivalului filmului francez. Rezumat. O blondă drăguță lovește cu mașina un bursuc. Apoi o opresc niște tipi care împușcă niște tipe și vor să o împuște și pe ea. Ea fuge. Ajunge la o casă unde o babă stă în pat și vorbește cu un șobolan. Baba îi spune blondei că are țâțele mici și apoi moare. Blonda iese în curte și îi zice unui băiat drăguț: „Mă-ta e moartă”. Băiatul și soră-sa se duc repede să vadă ce și cum și apoi soră-sa își descheie bluza, se șterge cu vată pe țâțe și îi dă babei să sugă. NU GLUMESC. Baba învie. „Ce dracu se întâmplă aicea?” întreabă blonda și exact atunci îi cad chiloții. (mai mult…)
(Sau Icsuleoană, ca să fim corecţi şi imparţiali faţă de toţi candidaţii cu şanse.)
Cunoaşteţi poezia „Vaca de mare şi dulgherul”, din „Alice prin oglindă”? O să o povestesc pe scurt. Vaca de mare şi 
dulgherul invită nişte stridii inocente la picnic şi le mănâncă- dulgherul, pe tăcute, vaca, plângând de mama focului. …A fost chiar foarte pe scurt, se pare.
-Îmi place mai mult de Vacă, pentru că i-a fost niţel milă de bietele stridioare, a zis Alice după ce a ascultat poezia.
-Dar ea a mâncat mai multe decât Dulgherul. De-aia şi ţinea batista la nas, să nu vadă Dulgherul câte înfulecă, a zis Ţiuici (sau Ţiuilă), care îi spusese poezia. (mai mult…)
Pentru că am găsit în manualul de radio “s-a inventat farfuria care se spală singură” ca exemplu de ştire de fapt divers, mi-am petrecut o zi întreagă imaginându-mi următoarea arătare:
La 3 dimineaţa înainte de licenţă, în stare de zombie după 4 zile de insomnie oribilă, desenez o farfurie care se spală singură. Mda.
Apoi m-am apucat să mă informez despre alegerile prezidenţiale din 2000 pentru un subiect despre efectele mass-media şi am dat de un documentar despre campania de atunci, care mi-a ştanţat pe creier următoarea melodie marca PDSR:
Împreună am pornit, mergem împreună
Pentru-al nostru candidat vom veni la urnă!
Patru ani de-acu-nainte Iliescu preşedinte
Noi vă vreeem, vă votăm!
Iliescu preşedinte patru ani de-acu-nainte
Pentru noooi, pentru voi.
Este oribil, nu mai reuşesc să scap de acest cântecel, pe lângă care spotul hip hop al lui Stolojan („Sunt preşedintele de care ţara are nevoie acum! Exact! Sunt preşedintele de care ţara are nevoie acum!”) se poate numi un eşec muzical. Al lui nea Nelu e vesel, catchy, obsedant, sinistru. Ce e mai oribil e că nu-l suport pe Iliescu. Şi totuşi, toată ziua de ieri mi-au cântat şi dansat în cap un cor de brioşe vesele (ca în episodul „The Muffin King” din Laboratorul lui Dexter) care închină imnuri lui Ilich. Poate o fi şi din cauza lipsei de somn, la cote record în zilele astea, de-am crezut c-o iau razna. Povestea un nene pe net că a stat treaz cinci zile încontinuu şi printr-a patra zi vedea avioane în copaci pe stradă. Eu n-am ajuns chiar la o asemenea performanţă, ce-i drept.
În fine. Mâine…adică azi, că e deja trecut de 12: momentul adevărului. Examenul de licenţă. Nu ţin neapărat să iau cine ştie ce notă, dar nici nu vreau să mă înec ca etnicul rrom la mal.
Mă simt bătrână. Is there life after college? Şi vreau să zic viaţă adevărată, nu ca-n teoria lui Dănuţ din La Medeleni: vine un om mare care ia locul lui Dănuţ, arată ca el, pretinde că e el, dar nu mai e, iar despre Dănuţ nu ştie nimeni unde dracu s-a dus.
Împreună am pornit, mergem împreună! Pentru-al nostru candidat vom veni la urnă!
-avancronică imparţială, echilibrată, cu mare valoare informativă-
Alegerile europarlamentare sunt importante. Pentru că România are dreptul la destui europarlamentari, ba chiar e niţeluş suprareprezentată raportat la populaţia ei, deci e important să nu trimitem nişte dobitoci care să facă ţara de râs. Pentru că UE e şefa noastră de vreo doi ani şi trebuie să ne băgăm în seamă frumos cu ea. Pentru că de-aia, sunt importante şi gata. Deci e momentul, ca în fiecare campanie electorală de până acum, să trec în revistă candidaţii ca să mă hotărăsc pe cine votez. De obicei rezultatul e că nu votez. Poate iese mai bine de data asta. Să vedem: (mai mult…)
