bat câmpii

Nadia, stăpânită de calmul omului care știe că trăiește într-un univers paralel și nu se mai miră de nimic din ce se petrece în jurul lui, se suie în metrou înarmată, ca de obicei, cu o carte. Se așează undeva la nimereală, deschide cartea și începe să citească. De alături, se ridică o fată cu un aer îngrozit. Un negru mare, care stătea lângă ea, strigă în urma ei.

Negrul: You’re leaving? Leaving me like this? Well, I don’t care! You know what? You know what? (arătând spre Nadia) She is more beautiful than you!

Fata coboară, uitându-se în urmă să vadă dacă negrul nu cumva o urmărește.

Negrul: You are more beautiful than her.

Nadia: Don’t say that, it’s not nice.

Negrul: It’s true, though. You are more beautiful.

Nadia încearcă să-și concentreze atenția asupra cărții.

Negrul: Hi. I’m Joe. But do you know what they call me? They call me BIG Joe. That’s what they call me. Do you know why they call me BIG Joe? Do you understand why they call me BIG Joe? (mai mult…)

Zilele astea, Nadia a citit cartea Ultimul bărbat american. Ultimul bărbat, pe numele lui Eustace Conway, există în realitate și e sexy, viril și American pentru că, spre deosebire de restul americanilor jalnici și degenerați, care mănâncă Kentucky Fried Chicken și zac în fața televizorului, Eustace trăiește în pădure, mănâncă oposumi și veverițe cărora le-a sucit gâtul personal, își face pantaloni din pielea unor cerbi pe care i-a jupuit personal. Femeile trag la el ca muștele la miere, pentru că exact asta își dorește o femeie adevărată de la viață, un bărbat suficient de dur să gâtuiască veverițe, să jupoaie cerbi și să trăiască de unul singur într-un cort în pădure; un mascul puternic ca un cal, care să o posede sălbatic pe un bolovan zgrunțuros în mijlocul pădurii. (mai mult…)

Articol documentat și serios, scris de Ziua Femeii! În timp ce scriam, afară ningea cu oameni de zăpadă- vezi figura explicativă mai jos.

Eu și o prietenă, amândouă vag feministe, discutam posibilitatea de a începe un blog pe chestiuni feministe. Și tot discutam. Între timp am renunțat. Ea, nu știu de ce. Eu, pentru că mi-am dat seama că nu sunt feministă. Și că nu aș susține niciodată cauza femeilor-așa-în-general. De 1457 ori nu. Susțin doar cauza mea proprie și personală. Am avut perioade de feminism moderat, subliniez, moderat, dar mi-a trecut. Cu cât am petrecut mai mult timp ascultând (și citind-trăiască Internetul) ce zic femeile, cu atât am devenit mai tolerantă cu homosexualii. (mai mult…)

Un restaurant fast-food din București. Nadia, care își permite să mănânce de la fast-food, pentru că e slabă ca un prizonier de la Auschwitz, își ia tava de pe tejghea și vrea să se ducă la masă. În timpul acestei proceduri, îi pică ziarul din mână. Un băiat care stătea la coada de alături, fără semne distinctive și îmbrăcat semi-trendinez, observă.

Băiatul: Vezi că ți-a căzut ziarul.

Nadia (îl ridică): Mulțumesc.

(pauză)

Băiatul (vine după Nadia): Să-ți fie rușine.

Nadia: Poftim?

Băiatul: Să-ți fie rușine!

Nadia: Că mi-a căzut ziarul? (mai mult…)

1. Ieri am văzut un film franțuzesc de artă, în cadrul festivalului filmului francez. Rezumat. O blondă drăguță lovește cu mașina un bursuc. Apoi o opresc niște tipi care împușcă niște tipe și vor să o împuște și pe ea. Ea fuge. Ajunge la o casă unde o babă stă în pat și vorbește cu un șobolan. Baba îi spune blondei că are țâțele mici și apoi moare. Blonda iese în curte și îi zice unui băiat drăguț: „Mă-ta e moartă”. Băiatul și soră-sa se duc repede să vadă ce și cum și apoi soră-sa își descheie bluza, se șterge cu vată pe țâțe și îi dă babei să sugă. NU GLUMESC. Baba învie. „Ce dracu se întâmplă aicea?” întreabă blonda și exact atunci îi cad chiloții. (mai mult…)

Locul: tramvaiul 41. Personaje: Nadia, doi moldoveni de vreo 18 ani, ochelariști și îmbrăcați hipsterește, care stau lângă ea. Cum și-a dat seama Nadia doar uitându-se la ei că sunt moldoveni? Păi, nu și-a dat seama. Dar apoi ei au deschis gura și-au vorbit.

Moldovean 1: Tu ti-ai gândit șie vrei die Crășiun?

Moldovean 2: Ieu m-am gândit. O să-mi fac singur un cadou! Da nu-ți zic, o să tie supieri pie minie șî o să înșierși să mă fași să mă răzgândiesc.

Moldovean 1: Hai bă, spunie-mi, șie e așa siecret…

Moldovean 2: Nu pot să spun.

Moldovean 1: Hai bă…Hai bă, zi. (mai mult…)