Ora de sport a fost coșmarul vieții mele școlare. Nu eram în stare să alerg. Nu eram în stare să sar. Nu știu, nici în ziua de azi, să fac măcar 1 (una) flotare. M-am ambiționat odată să învăț să arunc la coș, am strigat Evrika, și apoi mi s-a spus că ar mai trebui să știu și alte lucruri ca să pot juca baschet. Poftim?? Duceți-vă-n pisici! Mi-am scos scutire de sport și de atunci am trăit nestingherită de activități sportive. Slavă Domnului că sunt slabă și frumoasă de la natură- dacă silueta mea ar depinde de exercițiu fizic, ar trebui să-mi cumpăr 2 locuri în avion.
Asta nu-nseamnă că nu-mi place să mă uit la alții cum se spetesc în mod sportiv. Am fost la meciuri de fotbal, am jucat la Divizia Fantastică. Țin cu Steaua. Că așa vreau eu, nu vreun mascul din preajma mea (propriul meu tată e rapidist. Pfft). Cred sincer că fotbalul e un sport interesant- că din păcate jucătorii și mai ales fanii lui sunt niște mitocani infecți în proporție de 90% e deja altă mâncare de pește. Îmi place și tenisul, care are avantajul unui procent minim de mitocani infecți. (mai mult…)