Bucureşti, Gara de Nord. O casă de bilete.
Un străinez: ’Scuse me, how do I get from Bucuresci to Galaci?
Casiera îi aruncă o privire dură, ucigătoare, de oţel.
Străinezul: ’Scuse me, how do I get from Bucuresci to Galaci?
Casiera: Ha?
Străinezul: ’Scuse me, how do I get…
Casiera: Ce zice ăsta, fată?
Nadia: Vrea să ştie cum ajunge la Galaţi.
Casiera: Aaa…Galaţi…păi zi aşa! Primul tren spre Galaţi pleacă de aici la 13:45 şi ajunge în Galaţi la 17: 53.
Nadia traduce aceste informaţii străinezului.
Străinezul, dezamăgit: Oh…that late? Ask her if there’s an earlier train.
Nadia: She just said this one is the earliest.
Străinezul, vorbind mai rar: Ask her if there’s an earlier train.
Nadia: Întreabă dacă e vreun tren mai devreme.
Casiera: Am zis că nu. Ce naiba, nu vorbesc româneşte?
Nadia: No earlier train!
Străinezul: Oh. But maybe I could get there faster by bus? Ask her.
Nadia: This is a train station. I can guarantee she knows nothing about buses.
Străinezul: Ask her if I can get there faster by bus! (enervat) Don’t you speak English?
Nadia, jignită: I speak English! Vrea să ştie dacă ar ajunge mai repede luând un autobuz, ceva.
Casiera: Şi eu de unde naiba să ştiu? Auzi la el!
Nadia: She doesn’t know!
Străinezul: Hmm. Oh well. Ask her which one would be cheaper….
Casiera: Auzi, ştii ce, ia dă-te tu la o parte, că mă enervezi! (Nadiei) Zi tu, fată, ce vrei.
În timp ce Nadia îşi cumpără bilete de tren, străinezului îi sună telefonul.
Străinezul: Yeah. Yeah. Yeah, I’m at the train station. In Bucuresci. These damn Romanians, none of them speaks English! Not one!
Nadia, lovită de moarte: I speak English! I speak English better than you!
De aici încolo Nadia întoarce spatele străinezului şi refuză să-l mai ajute. El ridică din umeri şi se mută la altă casă.
Străinezul:’Scuse me, how do I get from Bucuresci to Galaci?
Cealaltă casieră: Ha?