bat câmpii

-precum şi alte basme de adormit copiii-

Cuvânt înainte: desenul reprezintă un roboţel asexuat şi n-are mare legătură cu ce urmează. Mai degrabă cu ce-a fost anterior.

Am zis deja că a dat tata cu ochii de blog, da? Ei bine, simultan cu criza de nervi provocată de faptul că am o restanţă (toantă şi Nadia trebuie să fii să scrii despre aşa ceva pe Internet) i-a povestit şi mamei despre el. Care mama nu ştie ce e ăla un blog. A înţeles însă că există o chestie pe internet unde Nadia scrie şi oarecum ştirbeşte buna reputaţie a familiei sale.
Mama: Şi ce-ai scris tu, mamă, despre mine acolo?
Nadia: (care abia s-a trezit) Mmm…ahm…ce?
Mama: De ce nu scrii mai bine despre tine? Ai scris că te trezeşti în fiecare zi la ora unu?
- În apărarea mea, trebuie să spun că mă mai trezesc uneori şi la 11. -
Mama: Ai scris că îţi ia o oră să te hotărăşti să faci patul? Ai scris că te culci la 4 dimineaţa? Ai scris că stai toată ziua cu ochii-n calculator? Ai scris că toată ziua te duci pe la prietene ca un copil fără casă şi fără stăpân?
Nadia: …trebuie să fi menţionat măcar o parte din toate astea.
Mama: Ba eu sunt convinsă că nu. Mereu zici doar ce fac eu, nu şi ce faci tu. Mereu ai fost trădătoare. Să creadă lumea că-s o zgripţuroaică.
Nadia: …
Mama: Nimeni de vârsta ta nu mai duce o asemenea viaţă.
Pe această cale îi rog pe acei oameni de vârstă apropiată care duc o viaţă asemănătoare să mă susţină moral. Şi să-mi trimită scrisori de încurajare. Poate şi bani. Mulţumesc.
A, şi mă aflu într-unul din acele momente când regret că ai mei au făcut facultate. Dacă nu erau aşa de perfecţi în tinereţile lor, ar fi apreciat mai mult că am intrat la stat şi la buget fără să sufere buzunarul lor nimic. Şi făceau mai puţin subiect de isterie dintr-o restanţă.

De ceva vreme, vorbesc pe messenger cu un student la teologie. Greco-catolic. Din Cluj. El zice că m-a căutat fiindcă-i place ce scriu eu pe aici. Eu mă întreb dacă nu cumva mă ia puţintel la mişto.
Teologul: Ţi-am citit şi ultimul tău articol….da nu am avut răbdare să-ţi dau un comment, deşi aveam.
Nadia: Aha…păi zi acum ce aveai de comentat.
Teologul: Păi, totuşi eu nu te vad aşa rea… cum scrie acolo. nu cred că ai o asemenea ură în tine..energie negativă foarte energică…. în limbajul nostru… oprimare diavolească, asta fără sa te speriu. Da eu tot nu cred asta.
***
Teologul: Eşti puţin prea supărată pe viaţă! Dar Dumnezeu e cu tine.
Nadia: Ce noroc pe mine! Nu-l văd…să ridice un picior, ca să mă prind şi eu că e aici.
Teologul: Nu trebuie să-l vezi..sigur te-ai speria de el.
Nadia: De ce? Seamănă cu Băsescu?
***
Teologul: Noi salutăm altfel.. decât cu sărut-mâna.
Nadia: ’salut voios de pionier’?
Teologul: Dacă o să zic către tine “Lăudat fie Isus”, tu o să raspunzi “În veci amin”. Ok?
Nadia: Nu.
Teologul: E salutul specific greco catolicilor…ce rea eşti…
Nadia: Muhahaha.
Teologul: Oricum…Doamne Doamne te iubeşte mai mult decât pe mine.
Nadia: De ce crezi asta?
Teologul: Pentru că… cu atât cu cât tu îl respingi mai mult el te iubeşte tot mai mult… iar focul iubirii lui nu o sa înceteze niciodată pentru tine.. va merge până acolo încât te va arde…Şi asta se întâmplă cu cei din iad.
***
Bancuri din revista seminarului, „Apostolul iubirii”:
Un preot zboară cu avionul. Îi cere stewardesei o sticlă de whiskey, dupa care o întreabă: – La ce altitudine zburăm? Stewardesa răspunde: – La 10 000 de metri. La care acesta: -Sunt prea aproape de şefu…. adu-mi un suc.
Un fotbalist la preot: – Părinte, în Rai se joacă fotbal? – Trebuie să mă documentez, vino mâine! A doua zi. – Părinte, ei? – Am o veste bună şi una rea. Cea bună: Da, se joacă fotbal. – Şi cea rea? – Joi ai meci!
(Concluzia: umorul catolic e prea catolic pentru gustul meu).
***
Am putut întotdeauna să-mi dau seama de ce ar crede cineva în Dumnezeu, chiar dacă eu nu cred, dar ce nu pot înţelege e de ce ar crede cineva în toate ritualurile şi dogmele stupide ataşate conceptului, de parcă n-ar fi evident că ele sunt generate antropic, ca să zic aşa. De aceea mă fascinează să vorbesc cu oameni credincioşi o anumită perioadă…până-mi dau seama dacă ei cred ce spun sau nu.

Încă mă mai gândesc dacă să mut aceste bătăi de câmpi la altă adresă, ca să scap de ochiul vigilent al tatălui websurfer. Mi-e cam lene. Şi nici nu-s aşa sigură că merită efortul de a fi mutate.

Notă: tricoul roşu e cumpărat de tata şi are un trandafiraş şi o chitară pe lângă textul cu Rock Forever. Dar eu n-am putut niciodată să desenez trandafiraşi.

1. Nu ştiu dacă a reuşit careva să explice până la urmă care este motivul logic pentru care unii devin criminali în serie, dar eu aş zice că insomnia e un motiv bun. De curând am atins un nou record personal: vreo 40 de ore de stare de veghe continuă. Paranoia care m-a cuprins era periculos de aproape de un impuls criminal. Pe lângă faptul că eram convinsă că nu voi mai putea adormi vreodată, eram hotărâtă să mă răzbun cumva pe restul populaţiei pentru acest neajuns. Nu cred că mi s-a mai părut niciodată atât de iritant sunetul vocii unei alte fiinţe din jalnica specie umană, şi dacă aş fi avut un Kalaşnikov la îndemână s-ar fi lăsat cu măcel. De asemenea, dacă mi s-ar fi spus că în 5 minute are loc sfârşitul lumii, aş fi fost extrem de foarte bucuroasă. Partea proastă e că, deşi am dormit în cantităţi destul de mari de atunci, senzaţia cu pricina nu m-a părăsit întrutotul. Sunt cuprinsă de dezgust faţă de băieţi, fete, oameni mari, copii, cupluri fericite şi leşios-dulcege, oameni singuri şi nefe şi în general faţă de oricine ar respira în apropiere de mine.

2. A dat tata cu ochii de blogul meu trist, şi i-au sărit în ochi 2 chestii: că am scris Edgar Cayce cu K (de parcă i-ar păsa cuiva cum îl chema de fapt pe şarlatanul ăla) şi că eu povestesc aici absolut tot ce fac. Nu, tată, nu povestesc absolut tot ce fac, doar partea mai puţin jenantă, atât pentru mine cât şi pentru restul umanităţii. N-am înnebunit chiar de tot. Oricum, lectură plăcută în continuare. Uite, dacă ar fi să povestesc tot ce fac, momentan sunt în pijamale la 7 pm şi mă uit la Super Sweet Sixteen. Şi naiba să mă ia dacă nu le invidiez pe gagicile astea proaste şi putred de bogate. Cred că duc o viaţă tare fericită. Şi de fapt nici nu-s aşa de sigură cum că eu aş fi mult mai inteligentă.

3. Alte căutări pentru care minunatul Google i-a trimis la mine pe tâmpiţii care le-au tastat:
nadia goala- de 7 ori. Nadia Comăneci e cam bătrână să fie vorba despre ea. Poate căuta totuşi poze cu Nadia goală în tinereţe. “Imposibil să fie vorba despre tine”, m-a asigurat un băiat care mă consideră un roboţel asexuat.
jocuri sa impusti rinoceri- da, şi eu i-aş împuşca pe toţi. Nu, nu pe ăia din Africa.
filme cu babe da 60 ani, filme porno cu mosi si babe (iar!!!), babe si mosi in filme porno- hai, mai duceţi-vă dracului de gerontofili.
youtube sex femei grase- măcar nu le vrei şi bătrâne.
raie buboasa- de ce,Google? De ce râia buboasă la mine? Mă spăl în fiecare zi!!
regia autonoma de transport entuziast- RATE, deci. Să fie accesul interzis babelor, şi voi susţine şi eu această regie autonomă cu entuziasm.
„orasul care arata curul la tren”, precum şi „mi-e frica ca imi mananca tata cucul”- la astea n-am ce comenta. Serios. Chiar nu.

Atât. Nu sunt în stare de nimic când sunt cuprinsă de mizantropie.

(Alte dialoguri imaginare. Serios, cine crede că au vreo legătură cu realitatea e un mare imbecil.)

Mama: Mai e puţin şi nenorociţii de americani or să se scufunde în mare. Ce-o să mă bucur atunci.

Tata: De unde ştii?

Mama: Am auzit nişte specialişti la televizor. Şi scrie şi în Apocalipsă.

Tata: Scrie exact aşa? „America se scufundă în mare”? Nici nu se ştia de existenţa Americii când s-a scris Apocalipsa…

Mama: Nu scrie exact, dar am identificat eu…după indicii…Nu sunt greu de recunoscut semnele.

Tata: Nadia, îţi plac orhideele?

Mama: Foarte frumoase. Îţi mulţumeşte.

Nadia: Orhidei…Orhidei şi zambile. Aşa striga unul la metrou…Ah, ce era să-mi sparg capul ieri în tramvaiul 20.

Mama: Cum aşa?

Nadia: Stăteam şi eu pe un scaun, că mi-era rău, şi au venit 3 babalâci, nu unul, să mă scoale. Când m-am ridicat m-a luat cu ameţeală şi era să dau cu capul de un compostor.

Tata: Vezi, dacă aveai maşină, era altceva!

Mama: Lasă fata în pace cu maşinile tale! Nu vezi câte accidente se întâmplă?

Tata: Mă mir că te-au ridicat. La noi în Est există ideile astea preconcepute, cum că trebuie să dai locul femeilor…

Mama: Ha?

Tata: Ce-i drept, le poţi da şi o scatoalcă după ce le dai locul.

Mama: Ce vorbeşti mă. E doar cu scatoalcă, fără dat locul, la noi în Est.

Tata: Voi ştiţi cum a apărut viaţa pe Pământ?

Mama: Nu mai vine ăla să repare maşina de spălat. De ce nu-mi luaţi mai bine altă maşină de spălat? Nadia, ce zici?

Tata: Eu am citit în Kayce. Au venit nişte suflete pe Pământ…şi au cercetat…

Mama: Nişte suflete, aşa, de capul lor?

Tata: Da, şi încă mai sunt printre noi…se arată atunci când trebuie să schimbe soarta omenirii, prin viziuni. De exemplu, Petrache Poenaru…

Mama: Ei, Petrache Poenaru nu e recunoscut de Biserica Ortodoxă. Chestia asta cu viziunile…

Tata: Dar Ioana D’Arc?

Mama: Nici ea nu cred că e recunoscută de Biserica Ortodoxă.

Tata: Nadia, tu ţi-ai şi terminat berea? (râde) Uite unde era cel mai beţiv dintre noi trei!

Nadia: N-a fost suficientă.

Mama: Dar de ce ţii laptopul pe jos? Cred că ne mai trebuie o măsuţă…(către Tata) Auzi? Ne mai trebuie o măsuţă.

Nadia: Cinci sute de mii de măsuţe.

Tata: Uite colo măsuţă. Şi uite încă una. Şi încă una. La o adică puteţi folosi şi taburetul ăla drept măsuţă!!! Of, îmi creşte tensiunea.

Mama: Vrei să ţi-o măsor? Am primit un tensiometru cadou. (aduce tensiometrul, dar nu prea se descurcă să-l citească) Ce-i asta? unde ţi-e tensiunea?

Tata: Am uitat să-ţi spun: sunt paranormal şi nu pot fi măsurat…